
Petreceri pe pânză
Pictori celebri au suprins pe pânze baluri, petreceri, scene vesele cu personaje îmbrăcate în culori uimitoare și detalii minuțioase.
Petrecerile sunt întotdeauna dansante, în natură sau în localuri, în decoruri festive cu scene sofisticate, cu multe personaje sau minimaliste.
„Armenonville, le soir du Grand Prix”, de Henri Gervex
Henri Gervex a ales pentru acest tablou din 1905 un decor parizian festiv, restaurantul Armenonville, demonstrând astfel interesul său pentru scenele de gen contemporane și viața cotidiană a orașului. Scena, cu lumini electrice, care erau încă relativ noi la acea vreme, conferă o atmosferă magică.
„Bal au Moulin de la Galette”, de Auguste Renoir
Această operă este, fără îndoială, cea mai importantă a lui Renoir din mijlocul anilor 1870 și a fost expusă la expoziția grupului impresionist din 1877. Deși pictorul a ales să-și reprezinte câțiva dintre prietenii săi, el se concentrează mai ales pe redarea atmosferei vesele a acestui local popular de pe colina Montmartre. Studiul mulțimii în mișcare într-o lumină atât naturală, cât și artificială este tratat cu tușe vibrante și colorate. Sentimentul unei anumite dizolvări a formelor a fost una dintre cauzele reacțiilor negative ale criticilor din acea perioadă.

Această pictură, prin tema sa ancorată în viața pariziană contemporană, stilul său inovator, dar și formatul său impunător, semn al ambiției abordării lui Renoir, este una dintre capodoperele începuturilor impresionismului.
„Le dîner au bal” de Adolph von Menzel
Într-un joc vibrant de culori, Menzel surprinde mici incidente individuale, arătând cu o ironie subtilă dificultatea de a menține o postură corectă în timp ce se mănâncă, zgomotul vocilor și senzația generală de animație. Compoziția este menținută de mișcarea întregii mulțimi către privitor. Sala este împărțită de lumina în numeroase puncte din oglinzi și candelabre. Interioarele, lumina candelabrelor și hainele din opera târzie a lui Menzel marchează interesul său crescând pentru pictarea mulțimilor de oameni. Tabloul transmite o imagine a societății wilhelmine, al cărei fast Menzel a reușit să-l redea în mod strălucit, dar a cărei ambivalență nu a făcut decât să o înregistreze ca un cronicar aparent neutru.

Adolph Friedrich Erdmann von Menzel a fost un artist realist german cunoscut pentru desenele, gravurile și picturile sale. Împreună cu Caspar David Friedrich, este considerat unul dintre cei mai importanți doi pictori germani ai secolului al XIX-lea și a fost cel mai popular artist al epocii sale în Germania. Cunoscut inițial sub numele de Adolph Menzel, a fost ridicat la rangul de nobil în 1898 și și-a schimbat numele în Adolph von Menzel.
„Dance (I)” de Henri Matisse
În martie 1909, Matisse a primit o comandă de la omul de afaceri și colecționarul rus Sergei Shchukin pentru două panouri decorative de mari dimensiuni, „Dansul” și „Muzica” (aflate acum în Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg). El a realizat rapid această pictură ca studiu compozițional pentru „Dansul”, care urma să fie expus pe palierul scării din casa lui Shchukin.

Atunci când a fost pictată, simplificarea corpului uman și eliminarea radicală a perspectivei au fost criticate ca fiind inept sau intenționat grosolane, dar Matisse a considerat că evocă „viața și ritmul”.
„Le Chahut”, Georges Seurat
O trupă de dansatoare interpretează chahutul, un dans cu mișcări ample, popular în cluburile de noapte pariziene la sfârșitul secolului al XIX-lea. Georges Seurat era atras de scenele de divertisment popular, deoarece punerea în scenă și artificialitatea acestora ofereau un teren fertil pentru explorarea teoriilor culorii și mișcării, centrale în opera sa. Paleta de culori roșu, albastru și verde, precum și numeroasele linii și unghiuri care se îndreptau în sus, funcționau, în ochii lui, ca simboluri abstracte ale veseliei.

Cu această lucrare, în care personajele tind spre caricatură, pictorul oferind propria sa viziune, inovatoare și fidelă în același timp, asupra unei scene de dans frenetic, la modă în balurile publice pariziene, creând astfel o ruptură care anunță mișcările viitoare.
Foto principală: Musée Carnavalet – Histoire de Paris, „Armenonville, le soir du Grand Prix” de Henri Gervex










