Curatorial este un proiect editorial non-profit, o revistă ce reunește informații, știri si noutăți despre evenimente, lucrări sau realizări in domeniul artei, precum și despre întâmplări, curente și tendințe ale culturii urbane.

Urmăreşte-ne pe
Contact
PORTRET – Andy Warhol, timidul care spunea că este descris complet de arta sa, care a transformat umila conservă de supă într-un simbol

PORTRET – Andy Warhol, timidul care spunea că este descris complet de arta sa, care a transformat umila conservă de supă într-un simbol

„Dacă vreţi să ştiţi totul despre Andy Warhol, nu trebuie decât să vă uitaţi la suprafaţa picturilor mele, la filmele mele şi la mine. Iar eu sunt acolo, nu este nimic altceva dincolo de acestea”, mărturisea artistul.

A fost un timid ale cărui prezenţe publice erau concepute mai degrabă ca evenimente, după cum mărturisesc apropiaţii săi şi, în mod paradoxal, cu natura sa retrasă, a adus cultura pop în arta universală. S-a jucat cu conceptele de materialism şi faimă şi cu greu, spre finalul anilor ’60, a ajuns să se dezvăluie ca persoană.

Andy Warhol (Andrew Warhola) s-a născut pe 6 august 1928, în Pittsburgh, într-o familie de imigranţi slovaci.

Boala din copilărie l-a făcut să fie fascinat de imperfecţiuni

În copilărie, Warhol a suferit de Sydenham chorea, o tulburare neurologică manifestată prin mişcări involuntare ale corpului. Când nu putea merge la şcoală din cauza acestei suferinţe, citea benzi desenate şi reviste mondene şi se juca cu decupaje. Chiar dacă părinţii săi au fost afectaţi de criza economică din acea perioadă, ei i-au dăruit primul său aparat foto.

Din cauza aspectului pielii sale, care avea pete cauzate de depigmentare, tânărul Warhol era tachinat constant la şcoală. Aceste agresiuni au trezit, cel mai probabil, în el, resorturile care au creat persoana artistică – purta peruci, se machia şi se îmbrăca excentric. Preocuparea pentru aparenţe se regăseşte în nenumărate lucrări create de el.

A ajuns la New York cu 50 de dolari în buzunar şi cu un munte de talent

Povestea mutării sale în metropola americană este relatată şi în recentul serial documentar despre viaţa sa, „The Andy Warhol Diaries”. Atunci a renunţat la „a”-ul din numele de familie şi a devenit Andy Warhol.

Prima lui lucrare grafică a apărut în 1949, în revista Glamour şi ilustra un material editorial numit „What is Success?”. În anii ’50 a avut succes ca ilustrator, având clienţi precum Tiffany & Co., Vogue sau Columbia Records.

campbells soup

În 1960, a devenit fascinat de pop art, care transforma obiecte comune în opere

Viaţa cotidiană i-a inspirat pe artiştii pop, iar o sursă pentru ei au fost produsele în serie folosite zi de zi. În 1961, Warhol a creat primele sale picturi în stilul pop, surse fiind reclame şi banzi desenate. Lucrarea sa „Coca-Cola” din acel an a marcat o turnură esenţială pentru cariera lui şi este, spun cei de la Muzeul Warhol din Pittsburgh, o dovadă a faptului că trecerea de la pictura cu metode clasice la serigrafie nu a fost bruscă.

Serigrafia i-a permis lui Warhol să reproducă uşor imagini din pop cultură  iar una dintre aceste creaţii este, probabil una dintre cele mai cunoscute sub semnătura sa, portretul lui Marilyn Monroe, care are ca sursă o imagine de la filmările pentru „Niagara” (1953).  În 1962, demersul a dus la o serie care a inclus celebrităţi precum Elvis Presley şi Elizabeth Taylor. Acestora le-au urmat imaginile cu conserva de supă Campbell’s.

Un an mai târziu, artistul a început să lucreze la seria „Death and Disaster”, cu picturi inspirate din imagini prezentate în presă, despre accidente rutiere sau sinucideri. Între 1963 şi 1968, a produs mai multe filme. Primul său lungmetraj, „Sleep”, a cărui vizionare durează cinci ore şi 21 de minute îl prezintă pe poetul John Giorno în timp ce doarme. Cel mai de succes film al său a fost „The Chealsea Girls”, realizat în 1966.

În 1964, Warhol s-a mutat în studioul pictat argintiu, care a devenit un cămin pentru inspiraţie artistică şi pentru petreceri – „Silver Factory”.

În 1963 a început să facă sculpturi după ambalaje ale unor produse curente , precum cele de la Brillo şi Heinz.

1968 – anul în care viaţa lui Warhol ia o direcţie diferită

În 1967 artistul a pierdut studioul în care a creat şi în care a întâlnit persoane care l-au inspirat. Un an mai târziu, lucrurile au luat o turnură dramatică. Pe 3 iunie 1968, Valerie Solanas, o scriitoare care a apărut în filmul lui Warhol, a intrat în spaţiul său de lucru şi l-a împuşcat. Agresiunea a lăsat urme adânci asupra lui, atât uman cât şi artistic. Din cauza rănilor suferite, a fost nevoit să poarte un corset până la finalul vieţii, iar după acest şoc, a început să îşi documenteze propria viaţă şi a devenit mult mai retras.

Artistul devine implicat în lumea editorială

În 1969 a devenit co-fondator al revistei Interview, o cale de acces în lumea modei şi a vedetelor.

A adorat şi a contribuit la lumea culturii pop. Alături de Craig Braun a semnat designul albumului „Sticky Fingers” (1971) al trupei The Rolling Stones, design nominalizat la premiile Grammy. A fost comisionat de diverse vedete pentru a crea portrete, coperte de album sau design. Era un client fidel al celebrului Studio 54, loc de distracţie newyorkez în care toate vedetele erau prezente.

A publicat „The Philosophy of Andy Warhol (From A to B and Back Again)”, în 1975, iar, în 1989 a apărut, postum, jurnalul său în care şi-a documentat viaţa din 24 noiembrie, 1976, până pe 17 februarie, 1987 – cu cinci zile înainte de moartea sa. Asistenta sa, Pat Hackett, a transcris în acest volum discuţiile cotidiene pe care le avea cu artistul.

Era un colecţionar avid, păstra toate obiectele care îi treceau prin mână dar, mai mult de atât, înregistra video şi audio experienţele sale, sau le imortaliza în fotografii.

Colaborările cu Warhol erau un schimb de energie artistică

În 1984 a început să lucreze alături de tinerii artişti Jean-Michel Basquiat, Francesco Clemente şi Keith Haring. Când lucra cu Basquiat şi Clemente, fiecare din creatori dădea lucrarea mai departe, către partenerul de proiect, iar semnătura lor rămânea pe această operă colaborativă şi chiar devenea parte din pictură.

În anii ’80, Warhol s-a întors la pictura clasică, pe care o abandonase în urmă cu două decenii, în favoarea serigrafiei. Atunci a început să practice arta abstractă. A creat show-uri TV şi a apărut la televiziune de nenumărate ori.

În 1984, a fost comisionat de Alexander Iolas, care i-a facilitat prima expoziţie solo, în 1952. De data aceasta, a creat o serie de lucrări vizavi de mănăstirea unde se află „Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci.

Ironia şi voyeurismul continuă şi postum

Pe 22 februarie 1987, Warhol a murit într-un spital din New York, după complicaţii în urma unei operaţii de scoatere a vezicii biliare. Este îngropat alături de părinţii săi, în Pittsburgh. Dar spiritul de voyeur care l-a însoţit întreaga viaţă nu lipseşte nici postum. Pe site-ul Muzeului Warhol, mormântul său poate fi privit în sistem de live stream.

Operele sale sunt vedetele licitaţiilor din lumea întreagă şi este posibil ca, în curând, să atingă un nou record, în licitaţia Christie’s.

Credit foto: Sotheby’s – Kim Gottlieb Walker – „Andy Warhol Smiling (Unusual)”;  Andy Warhol – „Campbell’s Soup Can (Tomato Soup)”