PORTRET – Tamara de Lempicka: Diva mişcării Art Deco, ilustratoarea luxului şi a femeilor care obţin ce îşi doresc

„Nu există miracole, nu există decât ceea ce faci tu”, spunea artista Tamara de Lempicka. Născută Tamara Gorska, în 1898, în Varşovia, a fost, în cei 82 de ani de viaţă un „star pop” avant la lettre. Spunea că trăieşte la marginea societăţii, într-un mediu în care nu se aplică regulile comune. Cu un stil de viaţă de divă şi o biografie în care imaginarul şi realul se împleteau, ca şi în arta ei, de Lempicka este şi acum idol pentru multe vedete.

Stilul său de a ilustra corpul uman şi un univers hipersenzual a făcut-o să fie una dintre artistele preferate ale cântăreței Madonna, care are, de altfel, o colecţie considerabilă de tablouri realizate de ea.

Tamara de Lempicka a trăit Revoluţia bolşevică, două Războaie Mondiale şi a savurat din plin „nebunii ani ‘20″.

Plecarea la Paris

Artista s-a născut în lux şi încă din tinereţe existenţa ei pendula între Vaşovia, Lausanne şi Sankt Petersburg. La scurt timp după începerea Primului Război Mondial, ea s-a îndrăgostit de un frumos avocat din Varşovia, Tadeusz Lempicki. În 1916, s-au căsătorit la Sankt Petersburg, iar la scurt timp au fugit din Rusia, din cauza Revoluţiei bolşevice, alegând să se stabilească la Paris.

A preluat numele Tamara de Lempicka şi a muncit neobosit pentru a studia arta. Cu un copil şi un soţ şomer, și-a dat seama că doar propriile eforturi o vor salva. S-a înscris la Académie de la Grande Chaumière, unde a analizat lucrările vechilor maeştri şi a studiat în atelierul simbolistului Maurice Denis, care i-a insuflat spiritul de disciplină.

Cel care a marcat-o artistic cel mai mult a fost pictorul şi criticul de artă André Lhote, care practica o formă moderată de cubism, mai apreciată de aristocraţi.

În epoca senzualităţii şi eliberării, nudurile erau departe de a fi şocante. De fapt, erau unul dintre motivele curentului Art Deco. Dar ea a mers mai departe. Tabloul său „Femmes au bain” (1929) a fost văzut de unii critici ca fiind „varianta perversă” a lucrării „Le bain turc”, de Jean Auguste Dominique Ingres. De altfel, asemenea reacţii au făcut-o şi mai populară în lumea artistică.

Dar ea nu doar ilustra femei ultrasenzuale, ci era ea însăşi o asemenea prezenţă.

Obsedată de muncă şi de lux

Într-o biografie a artistei publicată în The Guardian, este notat că de Lempicka era obsedată de muncă. Picta în şedinţe-maraton de câte 9 ore, oferindu-şi doar pauze pentru lucrurile pe care le considera esenţiale: şampanie, masaj şi o baie.

Din 1923 a început să expună în mici galerii pariziene, după care, în 1924, şi-a prezentat lucrări la Salon des Femmes Artistes Modernes din Paris. În 1925, a avut prima expoziţie personală în Milano.

În societate, Tamara de Lempicka avea un spirit de „prădător”, cum o descria chiar fiica ei. A avut mulţi iubiţi şi iubite, unii fiindu-i modele sau mecena.

Era apropiată de marile nume ale avangardei, cu care se întâlnea la recepţii ori pe care le vizita în atelierele lor. Era mereu o apariţie de neuitat în saloane, datorită gustului său pentru haine pe care le comanda apropiaţilor. Printre creatoarele care au semnat ţinute pe care le-a purtat se numără Coco Chanel şi Elsa Schiaparelli.

În anii ’20, cel mai important susţinător financiar a fost, pentru ea, medicul Pierre Boucard, care i-a comandat mai multe lucrări, înclusiv un tablou în care să îi ilustreze familia.

Această siguranţă financiară a făcut-o să cumpere o superbă casă, unde și-a amenajat atelierul parizian.

Teroarea Războiului şi plecarea în SUA

În 1933, s-a recăsătorit cu baronul Raoul Kuffner. Cuplul a fost îngrozit, în timpul unei vacanţe în Austria, la începutul anilor ‘30, la vederea unei manifestaţii a Tinerilor hitlerişti. Artista, care era parţial evreică, l-a rugat pe soţul ei să părăsească Europa, iar baronul şi-a vândut averea din Ungaria şi s-au mutat în New York, în 1939.

În SUA, artista nu a avut succesul pe care l-a cunoscut la Paris, ci ma degrabă a devenit o curiozitate, fiind numită „baroana pictoriţă”.

A murit în martie 1980, în Mexic, şi a lăsat indicaţii ca cenuşa ei să fie aruncată într-un vulcan.

Moştenirea

Tamara de Lempicka a lăsat în urmă, pe lângă lucrări executate într-un stil unic, şi imaginea de superstar a unei femei care a trăit aşa cum şi-a dorit.

În 2020, lucrarea „Portrait de Marjorie Ferry” a fost adjudecată le preţul-record de 16.380.000 de lire sterline, la Christie’s.

Printre cei care îi colecţionează operele se numără actorul Jack Nicholson, actriţa şi cântăreaţa Barbara Streisand şi creatoarea de modă Donna Karan.

De altfel, colecţia toamnă-iarnă Armani, prezentată în această vară la Paris, este inspirată de Tamara de Lempicka. Designerul a spus că Lempicka a fost o femeie rebelă, independentă, a cărei gândire a fost cu mult peste vremurile în care a trăit.

După moartea ei, au fost organizate aproximativ 20 de expoziţii retrospective în onoarea sa, în toată lumea. Moştenitorii artistei spun că încă mai caută lucrări ale ei care au dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, una fiind declarată ca furată de nazişti.

Opere semnate Tamara de Lempicka se găsesc în colecții din întreaga lume, inclusiv la Muzeul Naţional din Varşovia.

Citiţi şi: City Break Art – Varșovia