Povestea bustului de Brâncuși expus în premieră la București, un roman polițist 

„Bustul unui patron de restaurant (Portretul lui Achille Baldé)”, una dintre ultimele lucrări realizate de Constantin Brâncuși în manieră impresionistă, sub influența maestrului său de atunci Auguste Rodin, înainte de a începe, în 1907, să cioplească direct în piatră, este expusă la Galeriile Artmark din Palatul Cesianu-Racoviță.

Lucrarea a fost realizată de sculptor în 1905, expusă prima dată la Paris în 1906, și nu a mai fost vreodată văzută public, fiind considerată pierdută sau distrusă. Sculptura a reapărut și a fost adjudecată anul trecut, la o licitație internațională din Paris, de un colecționar român contra sumei de de 377.000 de euro, potrivit gazette-drouot.com.

Identificat într-o fotografie din colecția unui englez

La evenimentul de prezentare de la București, intitulat „Brâncuși exclusiv”, Doina Lemny, istoric de artă, cercetătoare specializată în opera sculptorului Constantin Brâncuși și unul dintre cei mai cunoscuți exegeți ai creației lui, a vorbit despre această lucrare, povstea ei fiind demnă de „un roman polițist”.

„Eu nu sunt o descoperitoare de lucrări Brâncuși, dar am fost foarte bucuroasă când am văzut pe piață această lucrare, anul trecut, când a fost propusă, prin casa Drouot, care este o casă foarte serioasă. Când am aflat, m-am uitat la titlul operei și știam că pentru expoziția pe care o organizam la Timișoara trebuia să vină fotografiile împrumutate de un mare colecționar englez, David Grob, care reprezentau toate busturile din acea perioadă”, a spus Lemny.

Expoziția de la Timisoara a cuprins imaginile cu busturile din prima perioadă a creației lui Brâncuși, printre care și acest bust al unui patron de restaurant, realizat din ghips patinat. Nu era atunci cunoscut dacă lucrarea mai exista. „Tot ce știam din fotografiile de epocă era bustul pictorului Nicolae Dărăscu, care există la București, dar pe celelalte nu le știam. M-am consultat cu David Grob. În cataloagele rezonante pe care le cităm, aceste busturi apar cu fotografiile respective, dar apar ca «pierdut», «locație necunoscută». Eu am bănuit, la un moment dat – și sunt mai multe posibilități – că fie Brâncuși le-a distrus, că a păstrat aceste ghipsuri în atelier, ori au fost distruse la tragerea în bronz, pentru că se întâmplă și acest lucru. Noi știam că nu există”.

În interiorul acestui bronz nu există urmă de ghips. Doina Lemny a mai spus că s-a consultat cu un expert parizian, care are un laborator de expertiză, Gilles Perrot, în momentul în care bustul a fost pus la vânzare la Drouot. „El mi-a explicat metoda prin care a fost turnat bustul, o metodă care atacă puțin ghipsul, care nu se prea mai practică. Am crezut, la început, că acest bust a fost lăsat în familie, din generație în generație și nu au știut valoarea. Semnătura este a lui Brâncuși, dar din experiență, o semnătură nu spune întotdeauna exact…”

Lemny a punctat că, începând cu 1995, când a fost realizată prima retrospectivă Brâncuși la Paris, „s-au deschis ochii spre Brâncuși”, apoi atenția asupra lui s-a diminuat, iar recent a luat din nou amploare.  

Nu este clar câte bronzuri au fost realizate după ghipsul original

Bustul apare în catalogul Salonului de la Paris, unde a fost expus în 1906, cu titlul „Portretul lui M.G.” (monsieur le gérant, fr., adică domnul proprietar). Nu este specificat al cui. Dar, având în vedere că Brâncuși a făcut portretele celor cu care a lucrat la restaurantul Chartier, unde spăla vasele, – inclusiv al unui chelner – potrivit fotografiilor din colecția Grob, este vorba despre Achille Baldé.

„«M.G» este denumirea dată de primul autor al catalogului raisonné, dar mai departe nimeni nu certifică”, a adăugat Lemny. Vara trecută, la Drouot, sculptura a apărut cu numele „Baldé” și casa de licitații a făcut documentația. Persoanele de la casele de licitații fac toată documentația pentru expertiză, iar aceștia discută și cu specialiștii. Dacă istoricul nu e prea bine definit, se poate ajunge la analizarea operei cu ajutorul tehnologiei. În cazul bustului, expertul de la Drouot i-a spus Doinei Lemny că nu este nevoie de analize atât de aprofundate, pentru că este clară metoda folosită la începutul secolului trecut, fiind limpede un original. „Pentru mine e greu când spun bronz original. Ghipsul e original sau marmura. Bronzul îl considerăm original pentru că e făcut de pe vremea lui Brâncuși, în mod clar. El l-a văzut și l-a corectat, pentru că trebuie corectat”.

După ghipsul original, „nimeni nu poate spune câte bronzuri au fost făcute”, având în vedere că acesta nu este inscripționat în vreun fel. Este foarte probabil să fi fost turnat un singur bronz „Bustul unui patron de restaurant (Portretul lui Achille Baldé)”. Documentarea  fotografică este pe ghipsul patinat, iar acum este cunoscut că există doar bronzul.

Pe cine reprezintă bustul

Aparent, „Bustul unui patron de restaurant (Portretul lui Achille Baldé)” îl reprezintă pe proprietar, însă este o confuzie, este de părere Lemny, pentru că Achille Baldé a fost colegul lui, chelner, la restaurant.

„Întrebările au rămas fără răspuns și în fața fotografiilor. A fost, nu știm dacă mai există, un bust al chelnerului. Niciunul dintre cele care apar în seria de opt sau nouă fotografii, în afară de portretul lui Nicolae Dărăscu, nu a ieșit la iveală. Poate o să apară cândva. Asta e surpriza artei”.

Bronzul a fost adus la licitație, la Paris, cu preț de pornire de 180.000 – 220.000 de euro, și a fost achiziționat de un român pentru 377.000 de euro.

Încadrarea în creația lui Brâncuși

Doina Lemny a punctat că, dacă vânzarea pentru „Bustul unui patron de restaurant (Portretul lui Achille Baldé)” avea loc mai devreme, ar fi inclus-o în expoziția de la Timmișoara, „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, deschisă în perioada octombrie 2023 – ianuarie 2024.

„Am ținut, nu atât să distrug, pentru legendele nu sunt făcute pentru a fi distruse, dar contrazise de ce nu, să ameliorez acest gând că Brâncuși a fost artistul renegat de țara lui. Dimpotrivă, el nu s-a supărat pe țară. A plecat pentru a se deschide spre lume, a plecat cu un bagaj de cunoștințe extraordinar, cu o formație extraordinară la Școala Națională de Arte Frumoase din București, iar aceasta (bustul, n.r.) este o probă a școlarității sale foarte serioase”, a subliniat Lemny.

Constantin Brâncuși nu a mai lucrat în lemn de când a început cursurile școlii de la București. Profesorii de acolo erau formați la Munchen, la Berlin și la Paris, cu metodele academice. Brâncuși a reluat lemnul mult mai târziu.

Lucrarea expusă la Artmark completează perioada când Brâncuși continuă să lucreze după metodele învățate la Școala de Arte Frumoase și creează busturi ori la comandă, ori pentru că dorea să exerseze, după natură sau după fotografie, cum ar fi bustul lui Zaharia Zamfirescu.

„Noi nu știm dacă acest patron de restaurant sau chelnerul i-a plătit lui Brâncuși pentru bust, dar bănuiesc că da, pentru că el avea nevoie de bani în acea perioadă. Poate a dăruit-o. Bursele nu mai mergeau. Banii adesea veneau din țară, de la prieteni, colegi, Biserica Madona Dudu, unde preotul era tatăl profesorului Dimitrie Gerota, cu care Brâncuși a realizat «Ecorșeul». Deci, Brâncuși a fost ajutat, a creat o încredere compatrioților, de aceea l-au ajutat – i-au făcut licitații, comenzi”.

Bustul face parte din perioada în care el a fost remarcat de Rodin, iar în 1906 a început să expună. „Era perioada când academismul se îndrepta spre acel «simbolism» al lui Rodin, în atelierul căruia a ajuns prin Otilia Cosmuță-Bölöni, jurnalistă și scriitoare română, cea care apare în fotografia ce documentează ghipsul, și Marie Bejescu, tot jurnalistă și scriitoare”.

Din ianuarie 1907, timp de patru luni, Brâncuși a lucrat în atelierul lui Auguste Rodin. „Se știe că s-a simțit sufocat și a plecat după patru luni, dar fără să se supere pe Rodin și fără să-l renege. Brâncuși a rămas însă cu urmele lui Rodin. «Somnul», care e la Muzeul Național de Artă, este o replică perfectă a unei lucrări a lui Rodin”.

Influența lui Rodin se simte și în „Bustul unui patron de restaurant (Portretul lui Achille Baldé)”, care nu este o lucrare pur academistă și are valoare artistică și istorică, și datorită metodei de turnare, a confirmat Doina Lemny.

„Brâncuși Exclusiv”, la care publicul are acces liber, e deschisă până în 25 februarie, și va putea fi vizitată zilnic, de luni până duminică, în intervalul orar 10:00 – 20:00.