Relația dintre Manet și Morisot, o nouă expoziție blockbuster

„Manet and Morisot”, anunțată ca prima expoziție muzeală majoră dedicată schimbului artistic dintre pictorii impresioniști francezi Édouard Manet și Berthe Morisot, este pregătită de Fine Arts Museums din San Francisco pentru toamna acestui an.

Muzeul descrie relația lor ca fiind cea mai strânsă dintre doi artiști din cercul impresionist, iar expoziția urmărește legătura lor din 1868 până în 1883.

În 2024, peste tot în lume, a fost marcat centenarul impresionismului, mișcare artistică rebelă criticată și ridiculizată inițial, prin expoziții ample. Foarte atrăgătoare sunt însă și expozițiile care scot în evidență prieteniile și rivalitățile artistice, prezentând nu numai marile opere ale artiștilor, ci dezvăluindu-le umanitatea și, uneori, slăbiciunile.

Având în vedere că legătura lor este cunoscută datorită portretelor făcute de Manet colegei lui mai tinere, expoziția consideră că cercetătorii s-au concentrat prea des asupra ei ca muză și model, mai degrabă decât ca un coleg apreciat și chiar o influență asupra artistului mai în vârstă. Asocierile și grupările de lucrări ale celor doi artiști promit să dezvăluie impactul pe care l-a avut unul asupra celuilalt.

„Prietenia dintre acești doi mari artiști – colaborativă și competitivă, jucăușă și încărcată – a avut într-adevăr un efect determinant asupra cursului istoriei artei. Povestea este scrisă în imaginile lor. Considerându-i unul lângă altul, vedem cum se desfășoară totul: interesele și luptele lor comune, influența și înțelegerea lor reciprocă”, spune curatoarea Emily A. Beeny, curator șef al Legion of Honor și curator responsabil cu picturile europene.

Lucrările au fost împrumutate de la muzee precum National Gallery of Art din Washington D.C.; Musée d’Orsay din Paris; J. Paul Getty Museum din Los Angeles; și Cleveland Museum of Art din Ohio.

După deschiderea din 11 octombrie de la Legion of Honor, expoziția va ajunge la Muzeul de Artă din Cleveland anul viitor.

Prietenie sau iubire?

Morisot l-a cunoscut pe Manet, cu nouă ani mai în vârstă față de ea, prin intermediul artistului Henri Fantin-Latour. Ea avea 27 de ani, era încă studentă, el devenise celebru cu „Le Déjeuner sur l’herbe” (1863 – 1864).

A pozat în acea toamnă pentru tabloul „Balconul” (1868 – 1869) și a mai pozat pentru cel puțin alte 10 pânze în următorii cinci ani. Acest lucru i-a permis să petreacă multe ore în atelierul maestrului, „observându-i metodele și făcând schimb de idei”.

La scurt timp, Manet a considerat una dintre picturile ei o capodoperă; el a păstrat trei dintre lucrările ei în dormitorul său și chiar i-a dărut cu ocazia unui Crăciun un șevalet. Prietenia și corespondența lor au fost atât de intense încât s-a speculat că au fost iubiți.

Relația lor avea să devină și mai strânsă atunci când Morisot s-a logodit în ianuarie 1874 cu fratele artistului, Eugène, de asemenea pictor. Morisot a ales însă să nu urmeze sfatul lui Manet mai târziu în același an, când acesta a sfătuit-o să nu renunțe la Salonul de la Paris, expoziția care servea drept bastion al instituției artistice tradiționale, și să expună alături de grupul impresionist nou-venit. Ea a continuat să își expună lucrările în toate cele opt expoziții colective ale grupului, cu excepția uneia, devenind astfel unul dintre cei mai dedicați membri.

Ea l-a influențat pe Manet tot mai mult în perioada 1870. În anii 1880, stilul lui Morisot a devenit mai îndrăzneț și mai schițat, iar Manet și-a orientat subiectele în mod decisiv către reprezentări ale femeilor elegante, ceea ce era deja o marcă înregistrată a lui Morisot.

După moartea lui Édouard Manet, în 1883, lucrările rămase lui Morisot au continuat să o influențeze. După ce Berthe Morisot a murit, în 1895, reputația ei a scăzut, dar istoricii de artă feministă au pus într-o lumină nouă opera sa începând cu cinci decenii în urmă.

Fotografie principală: Édouard Manet, „Balconul/ Le balcon”; © Musée d’Orsay