REPORTAJ – DoiJoi, la Malmaison
De ce artiștii și galeriile se lamentează că nu au public, iar când au îl tratează cu superioritate sau îl evită? Dacă reprezentanții muzeelor și superiorii (politic) susțin și pledează că arta nu este doar pentru elite, unele galerii tocmai prin asta vor să iasă în evidență – precum stelele de cinema –, vor să pară greu de atins.
Lăsând la o parte atitudinea (nocivă) altora față de creație și promovarea ei, dacă sunteți interesați de frumos, în general, acesta ar trebui să fie singurul obiectiv – să mergeți să vedeți arta, să o interpretați cu propriile mijloace și, în măsura posibilului, să o cumpărați.
La #DoiJoi în Malmaison, am remarcat câteva spații deschise, galeriști care își întâmpinau vizitatorii – poate prea puțini – bonom și cu ceva indicații legat de expozițiile organizate.
Proiectul DoiJoi a fost demarat în februarie anul acesta. Galeriile de artă din București au programe comune în a doua zi de joi a lunii, când pot fi vizitate între orele 18:00 și 21:00.
Malmaison, aflată pe Calea Plevnei, găzduiește ateliere și galerii, unde oricine se simte binevenit. Chiar dacă vizitarea unora dintre ele este posibilă doar cu programare, nu ezitați. Aveți ocazia să vedeți o clădire plină de istorie, să îi vedeți pe artiști la lucru, să evadați din cotidian.
Patru experiente distincte
Spațiul /SAC găzduiește zilele acestea expoziția VR din cadrul Bucharest International Dance Film Festival (BIDFF). O serie de filme scurte și aplicații sunt disponibile publicului în realitate virtuală.
Șapte lucrări cinematografice imersive premiate internațional sunt prezentate sub tema „(Un)Safe Zones) – „After the Fallout” (r. Sam Wolson & Dominic Nahr, CH/USA,), „Anandala” (r. Kevin Mack USA), „Glimpse” (r. Benjamin Cleary & Michael O’Connor, UK/FR/IE,), „Kusunda” (r. Felix Gaedtke & Gayatri Parameswaran, DE/NP/SW/CH/TW), „Red Tail Ep.1” (r. Fish Wang, TW), „Reeducated” (r. Sam Wolson, USA/KZ) și „Replacements” (r. Jonathan Hagard, JP/ID/DE) –, introduc în lumi aparent sigure și prezintă realitatea fragilă din diferite locuri ale planetei.
Utilizatorul devine, pe loc, actor. Mai mult decât să urmărești un film, pătrunzi în lumea respectivă, aproape simți înălțimea la care te afli, frigul sau valurile mării și ești implicat în acțiune. Expoziția este deschisă până pe 11 septembrie, când se încheie festivalul.
Pe același etaj, la VAGon, instalația „Share, Tag or Dye”, cu mai mult de 200 de contribuții de la artiști din diverse țări, este expusă până pe 24 septembrie.
Pânze albe pe care sunt imprimate fotografii trimise din diverse colțuri ale lumii atârnă din tavan și formează un labirint. Sute de utilizatori de Instagram au trimis imagini pe care le consideră reprezentative și care au fost incluse în instalația colectivă ce poate fi vizitată cu o programare în prealabil prin mesaj direct pe paginile de Facebook și Instagram ale Allkimik.
Proiectul „Share, Tag or Dye” chestionează mediile de diseminare ale artei atât pe filieră digitală, cât și participativă, colaborativă și expozițională și pune în discuție social media ca mediu de consum pentru obiectele artistice.
Un etaj mai jos, la Galeria Ivan, avea loc finisajul expoziției „Lucruri care nu sunt aici, despre care nu putem spune”, cu lucrări de Irina Gheorghe dispuse într-o instalație site-specific.
Alături, la Cazul 101, era vernisată o altă instalație – „Queer Rhapsody”, de Vasile Mureșan Murivale. Realizată în 2017, ea cuprinde 140 de piese textile, ce alcătuiesc un portret colectiv al comunității LGBTQ locale. Instalația poate fi vizitată până pe 1 octombrie.
Credit foto: curatorial.ro
