REPORTAJ. Ignacio Uriarte, de la corporație la artă – Monocromie în tehnici diverse
Expoziția „Sequential Operations”, care cuprinde desene și instalații create de artistul Ignacio Uriarte, a fost vernisată la galeria Gaep din București pe 12 martie.
„Ignacio are un background profesional deosebit, ca să spun așa, față de alți artiști, pentru că inițial a studiat Administrarea afacerilor și a lucrat în diverse companii și abia acum aproximativ 20 de ani a renunțat la ultimul job corporate și a devenit artist full time”, a explicat pentru curatorial.ro managerul galeriei, Ioana Chira.
Născut în Germania, în 1972, într-o familie spaniolă, Uriarte a studiat mai târziu artele vizuale în Mexic. Totuși, și-a propus să nu părăsească mediul corporate și creația sa gravitează acestuia. Lucrează cu instrumente de birou, de la pixuri, markere, mașini de scris, rigle, ștampile personalizate și agrafe de hârtie. Și metoda de lucru este împrumutată din același mediu – acțiuni repetitive, indexare, scalare.
Managerul galeriei ne-a ghidat prin expoziție și ne-a prezentat lucrările.
„Pentru această expoziție, el și-a impus o limită în plus și anume de a avea doar desene monocrome, negru pe alb, astfel că atenția se concentrează pe spațialitate. Când sunt eliminate culorile, te gândești mult mai mult la volumul a ceea ce desenează”.
Expoziția lui acoperă spațiul galeriei în diverse teme. La etaj, fiecare dintre cele trei încăperi are una alocată – formele organice, efectul moirée și mișcarea, iar tema mare a expoziției este construcția spațiului. La subsolul galeriei, Uriarte a amplasat cinci instalații, deși inițial a vrut să aducă aici doar trei.
Iluzii optice create de mână
Lucrările combină densități diferite de linii, care dau iluzii vizuale. Totul este creat de mână. Scribble de mână, linii drepte, o foaie obișnuită de hârtie și multă migală. Iluziile optice vin și din punctele de pornire a trasării liniilor.
„Pare simplu, dar nu este deloc simplu să obții un asemenea scribble. Nu sunt ecuații matematice complicate în spatele lucrărilor, ci el lucrează în straturi. Pe măsură ce adaugă, corectează”, a mai spus Chira.
Laitmotivul expoziției este 4 și multipli 8, 12, 16. „Se repetă de multe ori, pentru că are legătură cu felul în care structurăm timpul, în general: 8 ore de muncă, 8 ore de somn, 8 ore de recreere. Are legătură cu background-ul lui și pentru că vrea să exploreze viața la birou și tot ce înseamnă ea”.
Intenția artistului este să lase fiecare privitor să vadă ce își dorește în lucrările sale, nu să le atribuie un înțeles din start.
Lucrare în focus
Există și o lucrare creată cu o tehnică aparte între cele expuse. Folosindu-se de un marker permanent, negru, care este aproape gol. „Hașurează, face linii verticale, apoi întoarce foaia și continuă, și tot așa. Fiecare dintre cele nouă desene are cel puțin opt straturi de linii verticale și orizontale”. Este creată astfel o textură.
„Textura vine din faptul că în momentul în care lucrezi cu un marker aproape gol și începi să hașurezi, inevitabil e mai puternic la început, după care se pierde. La capete de obține o intensitate mai crescută, în schimb în mijloc, transpare hârtia. El numește în alte lucrări chess black, dar aceeași tehnică o folosește pentru niște lucrări pe care le numește ferestre, pentru că partea întunecată este ca un cadru de fereastră și în mijloc este geamul care lasă lumină să pătrundă”.
Sunt două nuanțe de negru, însă asta datorită hârtiei – una albă mai rece, pentru cinci, și una albă mai caldă, pentru celelalte patru.
„Ignacio lucrează cu foarte multe tehnici și asta ne-a plăcut foarte mult. Deși lucrările sunt monocrome, ele nu sunt monotone. Lipsa de monotonie vine și din diversitatea tehnicilor”, a mai punctat Chira.
Dacă hârtia folosită este obișnuită, dimensiunile acesteia sunt aparte – de la A4, A3 și A2 la variațiuni B3, B4, B5. Sunt formate standardizate de hârtie, însă dacă cele A4 sunt mai des folosite, formatul B de diferite dimensiuni e utilizat pentru plicuri, postere, hărți și altele.
Galeria și artistul au agreat în vara anului trecut organizarea expoziției și, atunci, el a început să lucreze pentru ea. Între acestea se regăsesc și unele create în 2016.
Toate sunt de vânzare, de la 2.000 de euro (cea mai mică dintre ele) la 11.500 de euro (lucrarea din ultima încăpere care este formată din șapte desene).
Instalații, sunet și lumină în subsolul Gaep
Subsolul galeriei Gaep găzduiește acum instalațiile lui Ignacio Uriarte. preconizat că vor fi trei, când a venit să instaleze expoziția, în urmă cu o săptămână, artistul a adăugat două.
Șase rigle reflectate în oglindă formează un ceas, subliniat de lumina care formează un cerc. Într-o altă încăpere, o ierarhizare din aluminiu sablat: „Bucata de sus este echivalentul unei pagini A0, adică 1 metru pătrat, după care până la A10, cea mai mică. Fiecare este diviziune a precedente și, dacă sunt strânse, avem ceva compact. O vizitatoare ne spus că o duce cu gândul la ierarhia dintr-o companie”.
Pentru a treia instalație, punctul de inspirație a fost o creație a sculptorului Richard Long. Ioana China ne-a povestestit că, la Tate Modern, el a prezentat cinci cercuri concentrice din pietricele neregulate. Ignacio Uriarte a ales să facă patru. Cercuri argintii, de efect, din mii de agrafe de hârtie. Artistul a spus că lucrarea este, în aceeași măsură, din lumină și din agrafe, lumina fiind parte integrantă.
Un perete sprijină 12 rigle lungi, sub forma unei scări sau a unui val, iar pe tot parcursul în subsol un sunet ascuțit însoțește privitorul. Este a cincea instalație – audio – care relevă ticăitul unei taste X a unor mașini de scris.
„Lucrarea are 8 minute și începe cu o mașină de scris, după care e adaugată câte una, până la patru, apoi scoate din ele. Este un ritm crescător, apoi descrescător, sunt mai multe modele de mașini de scris, dar nu mai mult de patru (…) În momentul în care se acumulează și ajunge la patru mașini de scris, devine muzică, foarte aproape de serialismul din muzică”.
Expoziția „Sequential Operations” a lui Ignacio Uriarte poate fi vizitată la Gaep până pe 7 mai 2022.