Sindromul Brâncuşi răspândit în opera artiştilor români/ galerie foto

Coloane ale infinitului din bancnote (Dan Perjovschi), din fier (Vlad Nancă), din lemn (Andra Ursuţa, Mircea Cantor), din beton şi ciucuri (Ioana Nemeş), din bronz (Peter Jacobi), peşti şi coapse (Miliţa Pătraşcu, Marcel Guguianu), metal (Pavel Ilie) pot fi văzute în expoziţia „Brâncuşi. Sindromul” deschisă la Muzeul Naţional de Artă al României, în trei săli de la Parterul Galeriei Naţionale.

În contextul aniversarii a 150 de ani de la nașterea celor mai mare sculptor modern, MNAR și-a propus să ofere publicului o perspectivă inedită asupra operei artistului, concentrându-se pe impactul pe care artistul și opera sa l-au avut în sfera artei și în afara ei.

„Brâncuşi. Sindromul” este o expoziție cu și despre sculptură, dar nu prezintă nicio lucrare de Brâncusi, ci prezintă tot ceea ce a însemnat moștenirea lui Brâncuşi, atât cu părţile bune și rele în modul în care această moștenire a fost asimilată”, a declarat Judit Balint, curatoare, la vernisaj. Erwin Kessler este, de asemenea, curator al expoziţiei.

Parcursul expoziţional reuneşte lucrări care urmăresc atât imaginea artistului, cât şi ecourile formale, simbolice şi critice ale creaţiei sale.

Publicul va putea vedea, între altele, portrete ale lui Brâncuşi semnate de M.H. Maxy, Theodor Pallady şi Miliţa Petraşcu, lucrări-omagiu realizate de M.H. Maxy şi Vasile Dobrian, sculpturi de Miliţa Petraşcu, Irina Codreanu, Hans Mattis-Teutsch, Ion Irimescu, George Apostu, Ovidiu Maitec sau Vasile Gorduz, precum şi interpretări şi recuperări contemporane ale motivelor brâncuşiene – de la studiile lui Paul Neagu după „Pasărea în spaţiu”, „Peştele”, „Domnişoara Pogany”, „Pasărea măiastră” şi „Coloana”, până la lucrări de Iosif Kiraly, Teodor Graur, Mircea Cantor, Vlad Nancă, Michele Bressan sau Dan Perjovschi.

Expoziția are două fire narative:

„Brâncuşi. Sidromul” face o radiografie a sfârşitului ultimului secol, pornind de la perioada Interbelică, de la artiști care s-au format direct sub îndrumarea lui, precum Milița Pătrașcu sau Irina Codreanu, până în zilele noastre, cu opere produse chiar în cadrul expoziției. „Am inclus atât artiști care au asimilat și dus mai departe în propriul stil ideile lui Brâncuşi, cum a fost Ovidiu Maitec sau George Apostu, dar și artiști care doar au emulat la nivel formal stilistica lui Brâncuși, dezvoltând o formulă de succes pe care au repetat-o la nesfârșit, cum au fost Ion Irimescu sau Marcel Guguianu”.

Cel de-al doilea fir narativ al expoziției surprinde modul în care se formează și se propagă la nivelul întregului spațiu românesc figura mitică a lui Brâncuși ca erou național, spiritual și cultural. Odată cu acceptarea universală a lui Brâncuși ca un sculptor deosebit începând cu anii 70, figura lui devine din ce în ce mai apăsătoare și se revarsă din sfera artei chiar în spațiu public. Astfel apar peste tot, diverse locuri, cele mai neobișnuite, mini-coloane ale infinitului, mese ale tăcerilor, porți ale sărutului, golind de sens aceste repere-cheie ale operei sale, într-o invazie de kitsch, prin utilizarea acestor binecunoscute forme, pe tot felul de materiale, de la coperte de carte, la cutii de chibrituri sau pachete de țigări.

După anii 90, brâncuşomania a fost nealterată, chiar din contră, s-a dezvoltat mult mai intens, și acest fenomen a fost documentat, analizat și pus în discuție de artiști precum Iosif Kyrali, Teodor Graur, Dan Perjovschi şi Mircea Cantor.

Expoziția „Brâncuşi. Sindromul” chestionează și pune în paralel toate aceste discursuri diferite, oferind o imagine cât mai complexă și diversă a ceea ce a însemnat influența marelui artist asupra spațiului românesc.

Expoziţia va putea fi vizitată în perioada 12 iunie – 25 octombrie, la MNAR (A4, sălile 6, 7, 8).