„Soft-Spoken Carnage”, la Studio 76
„Soft-Spoken Carnage”, expoziție solo a artistei Raluca Băraru, este vernisată în seara de 12 mai la Studio 76, în incinta Combinatul Fondului Plastic, unde va putea fi vizitată până în 24 mai.
Proiectul reunește lucrări care investighează tensiunile subtile ale vieții contemporane și spațiul dintre aparență și trăirea interioară.
„Am vrut să dau formă acestei greutăți într-o serie de picturi care, la prima vedere, sunt riguros construite, aproape academice, dar care, sub acest control, sunt traversate de anxietate, lipsă de norme, cinism și tensiunea alienării personale. Ele devin imagini ale acelei «stări de a părea că ești bine» – uneori furioase, alteori comice, pentru că, așa cum scria D.H. Lawrence: «Trăim într-o epocă esențial tragică, dar refuzăm să o trăim ca atare»”, spune Raluca Băraru.
Raluca Băraru este o artistă vizuală din București, formată la Universitatea Națională de Arte din București (secția Grafică). Parcursul său include o perioadă semnificativă în publicitate, unde a activat ca art director în cadrul unor agenții internaționale, experiență care informează rigoarea formală a lucrărilor sale.
În ultimii ani, practica ei s-a reorientat către proiecte artistice personale, dezvoltând un limbaj vizual distinct, prezent în expoziții din România și internațional. Explorează intersecția dintre control formal și instabilitate emoțională, iar lucrările rezultate investighează presiunile invizibile ale vieții contemporane, construind imagini care oscilează între rigoare și disoluție.
Text curatorial de Lăcrămioara Stratulat
„Băraru își construiește limbajul vizual la intersecția dintre rigoarea academică și libertatea imaginației ilustrative. Revenirea sa la arta personală aduce un univers în care suprarealismul, simbolismul și referințele culturale se coagulează într-un discurs profund intim, dar recognoscibil colectiv.
În acest context, «Bouillabaisse» (2024) marchează nucleul conceptual al seriei, articulând o reflecție asupra tensiunii dintre interior și exterior. Violența lumii nu mai este doar observată, ci absorbită și metabolizată psihic, devenind expresia unei implozii controlate. Din acest punct de inflexiune, discursul vizual se deplasează dinspre observație către interiorizare, pregătind terenul pentru dezvoltări simbolice mai ample.
Această direcție se amplifică în «Cordero Asado» (2026), unde conflictul interior capătă o formă alegorică. Prin transpunerea unei pietà contemporane într-un cadru de natură statică, artista extinde reflecția asupra tensiunilor personale în registrul social și ritualic, transformând scena într-un teatru al neadevărurilor — morale, emoționale și culturale — susținute de convenții fragile.
Expoziția operează astfel ca un spațiu al conștientizării: nu al colapsului vizibil, ci al acumulării lente. Între memorie, identitate și presiunea adaptării continue, «Soft-Spoken Carnage» oferă o cartografie vizuală a unei generații care nu este nici înfrântă, nici intactă — ci lucidă”.
