Tehnologie revoluționară în restaurarea operelor de artă istorice

Oamenii de știință au dezvoltat o tehnologie care va revoluționa restaurarea operelor de artă istorice, permițându-le specialiştilor să identifice și să îndepărteze lacul învechit cu o precizie totală.

O echipă de la departamentul de fizică al King’s College din Londra a exploatat puterea fluorescenței pentru a aduce o „claritate fără precedent” în procesul de conservare, a declarat profesorul Klaus Suhling.

O cameră revoluționară le va permite experților să distingă între lac și alte componente ale unei opere de artă, cum ar fi vopselurile și lianții.

„Conservarea picturilor este vitală pentru a ne proteja patrimoniul cultural pentru generațiile viitoare”, a declarat Suhling.

„Majoritatea picturilor create înainte de sfârșitul secolului al XIX-lea au fost lăcuite de mai multe ori, ceea ce le face să pară terne sau îngălbenite pe măsură ce lacul se degradează. Pentru ca imaginea să fie din nou vizibilă, poate fi necesară îndepărtarea acelui lac – dar poate fi o mare provocare să diferențiezi acest lucru de vopseaua de bază și de alte componente din tablou”.

Echipa de la King’s College a dezvoltat o cameră sensibilă la fotoni de 25.000 de pixeli, care utilizează o tehnică numită „Macroscopic fluorescence lifetime imaging” (FLIM) pentru a valorifica fluorescența naturală a lacului vechi de secole.

Noua tehnică va oferi informaţii detaliate despre vopseaua şi lacul operei de artă

Fiecare pixel are un cronometru care măsoară momentul în care lumina de pe o suprafață intră în el. „Prin compararea fluorescenței lacului cu aceste alte componente, putem cartografia locul unde se află lacurile cu un nivel de precizie care nu a mai fost atins până acum”, a declarat Suhling.

De obicei, restauratorii aprind lămpi UV pe suprafața unei picturi pentru a verifica reziduurile cu ochiul liber. Metoda se bazează pe expertiza restauratorului și implică un anumit grad de presupunere.

Echipa de la King’s College, condusă de Suhling și de dr. Jakub Nedbal, a lucrat la acest proiect împreună cu Courtauld și cu Universitatea din Edinburgh.

Prof. Aviva Burnstock, de la Courtauld, a declarat că noua tehnică „a furnizat informații mai detaliate despre vopsea și lac în timpul testelor de îndepărtare decât orice altă metodă anterioară, deschizând calea pentru imagistica întregii picturi în timpul îndepărtării lacului”.

„Dacă se va realiza, acest lucru ar fi un mare progres pentru conservatorii de pictură”.

Suhling a declarat că această cameră nu va fi costisitoare pentru a fi produsă în viitor, deoarece a fost derivată din tehnologia de consum, cum ar fi camerele smartphone-urilor. „Este foarte personalizată (acum), dar în viitor cred că va fi relativ ieftină”.

Fluorescența este folosită de obicei în medicină pentru a studia, urmări și identifica celulele canceroase. De asemenea, este utilizată în bancnotele din polimer ca măsură de securitate.

Suhling a declarat că este un vizitator obișnuit al galeriilor de artă. „Mi-am dorit să îmi folosesc expertiza în dezvoltarea activităţii de conservare”, a spus el.

Tabloul „Embarkation of George IV from Whitehall: The Opening of Waterloo Bridge” de John Constable a fost transformat după ce conservatorii de la National Trust au petrecut mai mult de 270 de ore îndepărtând straturile de lac foarte îngălbenit.

Foto credit: „Embarkation of George IV from Whitehall: The Opening of Waterloo Bridge” de John Constable, National Trust