Teodora Axente, artista română în centrul unei tradiții vechi de secole a orașului Siena
Orașul Siena încredințează, în fiecare an, unui artist sarcina de a picta manual „drappellone” din mătase, care este acordat muzeului asociat câștigătorului cursei.
Teodora Axente (n. 1984, Sibiu) și-a prezentat proiectul pentru „drappellone” — steagul de mătase acordat ca premiu în cadrul cursei de cai Palio din Siena — urmând exemplul lui Jim Dine din 2000 și al lui Fernando Botero din 2002.
Primăria din Siena desemnează anual un artist care să picteze manual „drappellone”, o bucată dreptunghiulară de mătase montată pe un stâlp de lemn alb-negru. Cartierele istorice („contrade”) ale renumitului oraș toscan concurează toate în cursa de cai veche de aproape 400 de ani, care se desfășoară în piața din secolul al XIV-lea a orașului, Piazza del Campo. Drappellone-ul va intra în colecția muzeală a cartierului care va câștiga cursa pe 16 august.
Drapelul lui Axente redă figura Fecioarei Maria, care domină lucrarea, așezată în vârful unei structuri piramidale, privind spre Trandafirul de Aur, darul pe care Papa Pius al II-lea l-a acordat orașului Siena.
O declarație a Comune di Siena precizează: „Nori de furtună se adună în fundalul operei lui Axente, evocând Bătălia de la Camollia din 1526, evenimentul istoric căruia îi este dedicat acestei curse de cai, în timp ce lumina care radiază din Fecioara o transformă pe cer într-un simbol al speranței și al renașterii”. Silueta orașului este reprezentată prin imagini ale Palazzo Pubblico, Torre del Mangia și Duomo.
Bătălia de la Camollia, o sarcină dificilă pentru un pictor
Artiștii desemnați să picteze steagul trebuie să respecte anumite reguli privind ce pot picta și ce nu. În 2026, s-au împlinit 500 de ani de la Bătălia de la Camollia, când Florența a luptat împotriva Sienei, care a câștigat bătălia.
Simbol al istoriei orașului
„Teodora a avut sarcina extrem de dificilă de a reprezenta și acea bătălie”, spune Riccardo Freddo, directorul departamentului de relații cu muzee și instituții al Galeriei Rosenfeld din Londra, care o reprezintă pe Axente. „Drappellone nu este doar o operă de artă: este un simbol, o mărturie a istoriei Sienei, a credinței sale, a identității sale și a locuitorilor săi. Teodora Axente a fost chemată să se alăture unei tradiții vechi de secole. Este o responsabilitate imensă, dar și un privilegiu rar”, spune el într-un comunicat citat de The Art Newspaper.
Axente beneficiază, până la 30 august, de o expoziție la Santa Maria della Scala, în timp ce o altă expoziție dedicată creației ei a fost inaugurată la Museo Civico di Siena în perioada Palio (până la 27 septembrie). Aceasta din urmă, curatoriată de Riccardo Freddo și Michela Eremita, directoarea Museo Civico, pune în dialog opera lui Axente cu „Alegoria și efectele bunei și relei guvernări” (1338 – 1339), capodoperă medievală a lui Ambrogio Lorenzetti.
Artista a mărturisit: „Influența tradiției bizantine este foarte puternică în opera mea. Am dorit să reflectez acest lucru în viața contemporană și să încerc să preiau esența canonului bizantin transpunând-o în limbajul meu. Îl admir foarte mult pe Velázquez, dar sunt și foarte influențată de procesele și tehnicile picturii flamande”.
Ea urmează să lanseze o expoziție instituțională în Franța, în 2027, și o altă expoziție majoră la Veneția, în 2028.
Anul acesta a fost inclusă în expoziția colectivă „Blue Eyes Don’t Lie” care a iinaugurat Galeria Jecza și Olaru din București.
