„The Ugly Duchess” – Frumusețea și satira în Renaștere

„The Ugly Duchess: Beauty and Satire in the Renaissance” este deschisă la National Gallery din Londra până pe 11 iunie.

Expoziția prezintă într-o nouă lumină unul dintre cele mai impresionante tablouri din colecția Galeriei: „Bătrâna / An Old Woman” (cca. 1513) a lui Quinten Massys. Sfidând canoanele occidentale de frumusețe și regulile de decență, această figură surprinzătoare a devenit cunoscută sub numele de „Ducesa cea urâtă / The Ugly Duchess”, după ce a inspirat ilustrațiile extrem de populare ale lui John Tenniel pentru „Alice în Țara Minunilor” (1865), de Lewis Carroll. De atunci, ea a rămas asociată cu lumea basmelor.

Prezentarea de acum se îndepărtează de viața victoriană ulterioară a picturii pentru a se concentra asupra contextului original, subliniind cât de inovativ a fost acest panou ca o lucrare timpurie de artă laică și satirică – două domenii în care Quinten Massys (1465/66-1530) a fost un pionier: lucrarea surprinde apariția grotescului (în sensul original al cuvântului) ca subiect de pictură.

Atitudinea Renașterii față de femeile în vârstă

Expoziția dezvăluie ce spune această pictură despre schimburile artistice dinamice care aveau loc între Italia și Țările de Jos în acea perioadă și chestionează atitudinea Renașterii față de femeile în vârstă și importanța acordată – atunci și acum – tinereții și aspectului femeilor.

Este demonstrat că „An Old Woman” aparține unei tradiții vizuale mai largi, care a ridiculizat și denigrat femeile în vârstă, de la bustul de maiolică grimastic și jalnic al unei femei bătrâne (aproximativ 1490 – 1510), împrumutat de Fitzwilliam Museum, până la emblematica și înfricoșătoarea vrăjitoare a lui Albrecht Dürer „Witch Riding Backward on a Goat” (cca. 1500).

Dincolo de misoginismul evident, aceste lucrări arată că femeile în vârstă au fost pentru artiștii renascentiști subiecte de invenție și joc pe care reprezentările frumuseții convenționale nu le permiteau, se arată în prezentarea expoziției. Corpurile lor erau metafore pentru dezordinea socială și există o bucurie incontestabilă în a vedea „An Old Woman” călcând în picioare standardele de frumusețe, convențiile sociale și așteptările de gen. Puterea durabilă a imaginii constă poate în această insolență.

„An Old Woman”, a doua oară în istorie alături de „An Old Man”

Tabloul „An Old Woman” a fost restaurat pentru această ocazie, dezvăluind întreaga amploare a execuției sale excepționale, contrastul plin de umor dintre rafinamentul tehnic al picturii și subiectul său indecent.

În centrul expoziției se află reuniunea excepțională a „An Old Woman” cu „An Old Man” (cca. 1513), împrumutat dintr-o colecție privată din New York.

Cele două lucrări au mai fost prezentate împreună o singură dată în istoria lor, în cadrul expoziției „Renaissance Faces”, organizată în urmă cu 15 ani la National Gallery.

Expunerea lor comună va permite vizitatorilor să înțeleagă costumul și gestul extravagant al femeii: ea a îmbrăcat această ținută scumpă, scandalos de revelatoare și pe atunci demodată, în speranța de a-l seduce pe bătrân. Îi oferă un boboc de trandafir în semn de iubire, dar mâna ridicată a lui pare să indice o respingere.

S-a speculat că artistul a reprezentat o femeie cu boala Paget – o boală rară care provoacă hipertrofia oaselor. Totuși, mai degrabă decât să fie inspirată din viață, ea a fost probabil un personaj folcloric fictiv din lumea carnavalului, așa cum arată mai multe gravuri. Prezentând astfel de figuri sub forma unor portrete elaborate, Massys a parodiat genul. Acest lucru va fi pus în evidență în cadrul expoziției prin contrastul dintre „An Old Woman” și „An Old Man” și portrete duble „mai respectabile” din colecțiile Galeriei, cum ar fi „An Elderly Couple” (cca. 1520), de Jan Gossaert.

Massys s-a inspirat și din gravurile satirice care prezintă îndrăgostiți inegali, cum ar fi „The Ill-Matched Couple” (cca. 1480 – 1490) al lui Israhel van Meckenem.

Da Vinci, apariție surpriză în expoziție

Leonardo da Vinci e o apariție surpriză în expoziție. Pentru prima dată, „An OId Woman” este expusă împreună cu două desene ce au legătură cu Leonardo da Vinci care prezintă același chip inconfundabil.

Aceste lucrări au fost împrumutate cu generozitate de regele Charles III din Colecția Regală și de la Biblioteca Publică din New York.

Massys și-a bazat probabil pictura pe această compoziție a maestrului italian, ale cărui desene grotești au fost renumite în toată Europa. Un mic grup de foi ale lui Leonardo și ale discipolilor săi ilustrează și mai mult interesul comun al celor doi artiști pentru potențialul comic, expresiv și subversiv al deformării feței umane.

Foto: Quinten Massys, „An Old Woman”, ulei pe lemn de stejar, 62.4 × 45.5 cm, lăsat moștenire de Jenny Louisa Roberta Blaker, 1947 © The National Gallery London