Un trecut alternativ, la MNȚRplusC
„Dacă ar veni? Trecut alternativ”, instalație video a lui Mihai Grecu, este prezentată până la 26 octombrie în spațiul MNȚRplusC, unde poate fi văzută de joi până sâmbătă, în intervalul orar 15:00 – 18:00.
Vernisajul e programat în 26 septembrie, la ora 19:30.
Mihai Grecu, artist român stabilit de 15 ani la Paris, prezintă la MNȚRplusC o instalație video alcătuită din două producții care investighează memoria colectivă post-comunistă și raportarea ei la prezentul marcat de crize succesive.
Apariție holografică deepfake a lui Nicolae Ceaușescu
Primul film pornește de la o ipoteză provocatoare: reinstaurarea comunismului în România anului 2020, în plină pandemie de Covid-19, printr-o apariție holografică deepfake a lui Nicolae Ceaușescu. Artistul instalează acest scenariu într-un sat transilvănean, unde organizează o întâlnire între săteni și „fantoma” fostului conducător, explică Ilina Schileru, coordonator MNȚRplusC. Construcția filmului se bazează pe interviuri cu membri ai comunității – foști activiști de partid, pionieri sau simpli cetățeni – care reacționează în moduri ambivalente la reîntoarcerea simbolică a liderului comunist. Dacă unii rememorează cu nostalgie experiențele din perioada socialistă, alții exprimă resentimente sau frici reprimate. Discursul imaginar al lui Ceaușescu, adresat unor cetățeni care au traversat trei decenii de tranziție postcomunistă și capitalism periferic, devine astfel o oglindă critică asupra felului în care trecutul rămâne prezent în mentalul colectiv.
Mihai Grecu recurge la tehnici de manipulare a imaginii (deepfake, 3d motion, inteligență artificială), prin care reconstruiește „dimensiuni alternative” ale realului. Intervenția nu are doar rol estetic, ci și unul de sondare a stereotipurilor sociale, a mecanismelor de memorie și a felului în care imaginile politice sunt reciclate și reactualizate. Subiectele lui se leagă adesea de spațiul cultural românesc.
Univers distopic în animație 3D
Cel de-al doilea film, realizat în 2015 în tehnica animației 3D, propune un univers distopic, situat într-un oraș din Coreea de Nord înghețat în timp. Orașul-fantomă, inundat de ape după topirea ghețarilor, evocă un amestec între anxietățile climatice și rigiditatea regimurilor totalitare, notează Schileru.
Strategia vizuală amintește de estetica spectaculoasă a producțiilor hollywoodiene, dar este resemantizată critic: catastrofa devine un spațiu poetic al uitării, în care dispariția umană reflectă limitele sistemelor politice închise.
Prezentate împreună, cele două lucrări creează un dialog între trecutul comunist și un viitor distopic, între memoria locală și imaginarul global. Instalația subliniază și continuitățile istorice: în urma unei vizitei oficiale din 1971 la Phenian, președintele României socialiste revine în țară cu ambiția de a implementa modelul nord-coreean, prin angajarea populației în acțiuni colective (festivități care servesc cultului peronalității cuplului Ceaușescu). Acestea, printre altele, vor conduce la erodarea psihicului social, Ceaușescu devenind, treptat, indezirabil în mentalul colectiv și vor contribui la răsturnarea regimului comunist, aproape două decenii mai târziu.
Cele două versiuni ale instalației video explorează pe de o parte, alternativele scenariilor „ce ar fi dacă – Ceaușescu ar reapărea/ apocalipsa ar lovi”, tratate cinematic în stil est-european sau deepfake hollywoodian, și, pe de alta, mecanismele prin care imaginile trecutului și temerile viitorului se întrepătrund în prezent.
