Unghii, buline și pisici negre. Superstiții incredibile ale marilor artiști

Lumea artei a fost întotdeauna învăluită în mister, iar geniile picturii au avut adesea propriile lor ritualuri și credințe care le ghidau viața și creația. De la colecționarea obiectelor personale până la ritualuri elaborate de creație, facem o scurtă incursiune printre cele mai fascinante superstiții ale unor artiști celebri.

Pablo Picasso – Un “hoarder” înainte de vreme

Picasso refuza să arunce orice obiect personal, de la haine vechi până la șervețele folosite. Nu este de mirare că, în timp, atelierul său a devenit un labirint de obiecte acumulate de-a lungul deceniilor, fiecare având în viziunea sa o încărcătură spirituală specială. Artistul credea că obiectele păstrează amintirile și energia momentelor în care au fost folosite, iar energiile nu trebuie risipite.

Picasso păstra în mod bolnăvicios toate unghiile tăiate și firele de păr într-o cutie specială, convins că acestea conțin o parte din energia sa vitală și că ar putea fi folosite pentru vrăji împotriva lui.

De asemenea, avea o teamă profundă de numărul 13 și evita să înceapă proiecte importante în zilele de vineri. Pentru noroc, înainte de a începe o nouă pictură, efectua un ritual complex care implica aprinderea a șapte lumânări și rostirea unor incantații în spaniolă și franceză.

Salvador Dalí – Obiceiuri excentrice

Dalí era cunoscut pentru comportamentul său bizar, dar puțini știu că multe dintre acțiunile sale erau bazate pe credințe superstițioase profunde. Dormea într-o poziție specifică, cu capul spre nord, convins că astfel se aliniază cu magnetismul Pământului pentru inspirație maximă. Credea cu tărie că somnul și visarea sunt surse foarte importante pentru inspirație. De aceea, își dezvoltase o tehnică specială de a ațipi, ținând obiecte de metal în mână. Când somnul se instala, acestea cădeau, iar zgomotul îl trezea brusc. Dali credea că în acea stare de semi-trezire vin cele mai inovatoare idei.

Artistul purta întotdeauna în buzunar un mic fragment dintr-o rădăcină de mandragoră, despre care credea că îi oferă protecție spirituală. În timpul pictării celebrelor sale ceasuri topite, Dalí respecta un ritual strict: lucra doar în timpul fazelor lunii pline și ținea lângă el un cristal de cuarț.

În viața personală, avea o fobie de lăcuste și purta întotdeauna cu el un băț de bambus pentru a le alunga. Soția sa, Gala, trebuia să respecte un protocol complex înainte de a intra în atelierul său, inclusiv să poarte haine de o anumită culoare în funcție de ziua săptămânii.

Frida Kahlo – Ritualuri aztece

Profund conectată cu rădăcinile sale mexicane, Kahlo incorpora elemente din spiritualitatea aztecă în rutina sa zilnică. Avea un altar dedicat strămoșilor în atelierul său, unde ardea copal (un tip de tămâie sacră) în fiecare dimineață înainte de a începe să picteze.

Artista purta întotdeauna bijuterii din jad, considerând că acestea îi oferă protecție și vindecare. În perioadele de durere intensă cauzată de accidentele sale, Frida efectua ritualuri complexe de vindecare bazate pe medicina tradițională mexicană, combinând plante medicinale cu incantații.

Kahlo credea în puterea viselor și ținea un jurnal al viselor sub pernă, convinsă că acestea conțin mesaje de la spiritele strămoșilor săi. Multe dintre elementele recurente din picturile sale – fluturi, păsări și schelete – erau considerate de ea mesageri între lumea fizică și cea spirituală.

Constantin Brâncuși – înțelepciunea tradițională

Sculptorul român păstra multe dintre credințele populare din zona sa natală, Oltenia. Refuza să lucreze în zilele de sărbători religioase și respecta cu strictețe posturile ortodoxe, convins că acestea îi purifică spiritul și îi sporesc creativitatea.

În atelierul său din Paris, Brâncuși păstra întotdeauna un fir roșu legat de uneltele de sculptură pentru protecție. Conform tradițiilor de acasă, la început de lucrare, obișnuia câteodată să stropească piatra cu apă sfințită.

Vincent van Gogh – Obsesii și ritualuri

Van Gogh avea o relație complexă cu culoarea galbenă, pe care o considera magică și purificatoare. Credea că consumul de pigment galben îi va lumina sufletul și uneori chiar ingera mici cantități de vopsea, un comportament care i-a afectat sănătatea.

Artistul dezvoltase un ritual complex legat de pictarea nopților înstelate. Lucra doar în timpul nopților cu lună plină și bea cantități mari de absint, convins că această combinație îi permite să vadă aura energetică a stelelor. Păstra întotdeauna o pană de corb în buzunar pentru inspirație.

În perioadele sale maniacale, Van Gogh credea că anumite culori emit vibrații sonore și încerca să le „asculte” prin atingerea pânzei proaspăt pictate. Această sinestezie era amplificată de credința sa în puterile supranaturale ale culorilor.

Georgia O’Keeffe – Ritualuri deșertice

Regina deșertului american avea propriile sale superstiții legate de procesul creativ. Colecționa oase și pietre din deșert, aranjându-le într-un model specific în jurul șevaletului, convinsă că acestea canalizează energia spirituală a locului.

O’Keeffe picta doar în zori sau la apus, considerând că acestea sunt momentele când vălul dintre lumea materială și cea spirituală este cel mai subțire. Avea un ritual special de „curățare” a pensulelor la fiecare lună nouă, scufundându-le în apă cu cristale de cuarț.

În casa sa din New Mexico, artista menținea o colecție de obiecte găsite în deșert, fiecare având o semnificație spirituală specifică. Refuza să picteze flori în timpul iernii, crezând că acest lucru ar perturba ciclul natural al vieții.

Andy Warhol – Colecționarul compulsiv

Regele Pop Art-ului era obsedat de numere și simetrie. Păstra „cutii ale timpului” – containere în care colecționa zilnic obiecte aparent banale, convins că acestea vor căpăta putere magică în timp. La moartea sa, s-au găsit peste 600 asemenea cutii.

Warhol avea o rutină strict cronometrată pentru crearea artei sale, bazată pe numere considerate norocoase. Refuza să înceapă proiecte noi în zilele cu numere pare și avea o superstiție legată de utilizarea anumitor culori în anumite luni ale anului.

În viața personală, artistul purta aceeași perucă argintie pe care o considera un talisman norocos. Colecționa obsesiv parfumuri neutilizate, crezând că acestea captează esența timpului și vor deveni magice dacă sunt păstrate suficient de mult.

Claude Monet – Obsesia luminii

Părintele impresionismului avea o relație aproape mistică cu lumina naturală. Picta același subiect în serii, dar doar la anumite ore specifice, crezând că fiecare moment al zilei are propria sa energie spirituală unică. Refuza să lucreze când soarele era la zenit, considerând această lumină „impură” pentru artă.

Monet construise un sistem elaborat de oglinzi în grădina sa din Giverny, folosit pentru a „captura” și „stoca” lumina anumitor momente ale zilei. Credea că aceste oglinzi, poziționate după calcule astrologice precise, îi permiteau să „împrumute” lumina pentru picturile sale ulterioare.

În viața personală, artistul era obsedat de grădina sa, pe care o considera un templu viu. Plantele erau aranjate după principii numerologice stricte, iar nuferii săi celebri erau plantați doar în nopți cu lună plină pentru a le conferi proprietăți mistice.

Wassily Kandinsky – Sinestezie și ritualuri muzicale

Kandinsky, care experimenta sinestezia (capacitatea de a „vedea” sunetele și de a „auzi” culorile), avea un sistem elaborat de corespondențe între muzică și culoare. Picta doar ascultând anumite compoziții muzicale, fiecare culoare având asociată o piesă specifică.

În atelierul său, menținea o colecție vastă de instrumente muzicale pe care le folosea în ritualuri complexe înainte de a începe o nouă lucrare. Credea că vibrațiile sonore „pregătesc” pânza pentru primirea culorilor corecte. Fiecare culoare trebuia aplicată în timpul unei note muzicale specifice.

Artistul refuza să lucreze în zilele în care nu putea „auzi” culorile corect și ținea un jurnal detaliat al experiențelor sonore. Folosea un sistem complex de numere și sunete pentru a determina compozițiile sale abstracte.

René Magritte – Ritualuri burgheze

În contrast cu imaginea sa suprarealistă, Magritte avea superstiții legate de rutina zilnică burgheză. Picta doar purtând un costum și o pălărie bowler, convins că această ținută formală îi permite să mențină controlul asupra haosului creativ.

Artistul avea un ritual strict legat de micul dejun – mânca exact aceleași alimente în aceeași ordine în fiecare zi, crezând că această rutină îi protejează creativitatea. Orice deviere de la acest ritual însemna că nu putea picta în ziua respectivă.

În atelierul său, Magritte păstra o colecție de obiecte aparent banale – pipe, mere, pălării, care de altfel și populează o parte din lucrările sale – aranjate într-o ordine precisă. Credea că perturbarea acestei ordini ar putea avea consecințe dezastruoase asupra artei sale.

Alberto Giacometti – Obsesia distanței

Sculptorul elvețian avea o relație aproape mistică cu spațiul și distanța. Măsura constant distanțele dintre obiecte în atelierul său folosind un sistem personal de măsurare bazat pe „proporții de aur”. Credea că există doar anumite distanțe „corecte” pentru contemplarea artei. În realitate, atelierul său era un hangar insalubru și rece, fără mobilă sau cele necesare traiului. Dar pentru Giacometti era ambientul perfect pentru creație.

Giacometti lucra foarte mult noaptea, convins că întunericul modifică percepția spațiului într-un mod benefic pentru arta sa. Avea un ritual special în care se plimba în jurul sculpturilor sale la diverse distanțe prestabilite, recitând incantații în dialectul său natal romanș.

Artistul era obsedat de poziționarea obiectelor. Dormea într-o poziție specifică, calculată în funcție de punctele cardinale și distanța față de cea mai recentă sculptură la care lucra.

Yayoi Kusama – Patternuri obsesive

Artista japoneză și-a transformat tendințele schizofrenice și obsesiv-compulsive în ritualuri artistice. Numără constant bulinele pe care le pictează, convinsă că anumite numere au proprietăți magice. Fiecare lucrare trebuie să conțină un număr specific de puncte pentru a fi considerată „completă”. De fapt, crezul său artistic profund este că Pământul este doar un punct minuscul într-un univers de milioane de stele, iar “bulinele” care îi compun opera sunt doar căi către infinit.

Kusama poartă doar haine cu buline în timpul lucrului, într-un pattern care se schimbă în funcție de faza lunii. Are un ritual elaborat de „conectare” cu universul înainte de a începe să picteze, care implică meditație și vizualizarea unor pattern-uri infinite.

În camera sa din instituția psihiatrică unde locuiește voluntar încă din anii ‘70, menține o ordine strictă a obiectelor personale, toate decorate cu buline în configurații specifice. Crede că acestea o protejează de energiile negative și îi mențin echilibrul mental necesar creației.

Poate că și aceste amănunte au ajutat-o să devină femeia-artist cu cele mai mari cote în licitații la ora actuală.

Henri Matisse

Ei bine, Henri Matisse nu este deranjat de superstiții. Ba mai mult, adoră să lucreze în compania unei pisici negre.