Unsprezece sculptori și un joc de putere / galerie foto

„Foarfece, Hârtie, Piatră” este un joc de putere – foarfecele taie hârtia, piatra distruge foarfecele și hârtia învelește piatra. „În aceste vremuri foarte complicate geopolitic, parabola mi s-a părut interesantă”, spune curatoarea Cristina Simion.

A adus laolaltă unsprezece sculptori – cu tehnici și materiale diferite – într-o expoziție omonimă, care a fost prezentată la Iași, la începutul anului, iar acum a ajuns la Muzeul Național al Literaturii din București.

La nivel superficial, expoziția vorbește despre materialele din care sunt realizate lucrările. La nivel profund, despre ierarhie, putere, despre învingători și învinși.

Cei unsprezece artiști selectați, originari din București, Iași, Timișoara, Cluj-Napoca și Sângeorz Băi, analizează relația dintre individ și societate, relațiile de putere între grupuri, fragilitatea.

Diferența de vârstă dintre artistul cel mai matur și artistul cel mai tânăr este de 40 de ani, astfel și viziunile prezentate sunt diferite.

Mirela Anura se preocupă de mai bine de trei decenii, în lucrările sale, de binomul forță-fragilitate, folosind materialul care a consacrat-o – hârtia, ca expresie a aparentei fragilități feminine. Alexandru Ranga folosește, alegoric, în lucrările sale, făpturi neînsemnate (albine-arhetip pozitiv, șobolani-arhetip negativ) ca simboluri ale rezistenței și ale perenității, pentru a explora tema ierarhiei geo-politicești cea a relațiilor în societatea dictatorială și în societatea de consum.

„Absențele încercuite” ale lui Maxim Dumitraș sugerează presiunea constantă a limitărilor exterioare impuse individului de către societate, în timp ce întreaga operă a lui Liviu Mocan e o cercetare a relației dintre om și Divinitate.

Reprezentarea simbolică a mulțimilor din lucrările selecționate aparținând lui Vladlen Babcinețchi și lui Bogdan Nueleanu intră într-un dialog natural cu cea alegorică, în care individul devine imaginea unor idei abstracte. Îngerii din lucrările Gabrielei Drinceanu, Pelerinii din cele ale lui Emanuel Chiriac – sau în care acesta se transformă în făpturi fantastice, reținând elemente de umanitate, jumătate-om, jumatate-idee, ca Libe-lomul sau Fata-carte ale lui Sorin Purcaru.

Relația fragilă între ordine și haos, între individ și societate, e explorată constant în lucrările lui Florin Zhu, iar cele semnate de Ana Maria Negară sunt o metaforă a vulnerabilității inerente pe care frumusețea, fie ea în accepțiune clasică sau modernă, o conține. Alegerile artiștilor și ale lucrărilor participante au urmat dubla idee curatorială: cea a temei abordate și cea a materialului de execuție, ultima fiind, practic, conținută în titlu.

Expoziția colectivă de sculptură mică „Foarfece, Hârtie, Piatră” poate fi vizitată în mansarda Muzeului Național al Literaturii Române până la 29 iunie, de marți până duminică, în intervalul orar 10:00 – 18:00 (17:30, eliberarea ultimului bilet de vizitare).