Cea mai veche pictură rupestră din lume, descoperită în Indonezia
Mâini care arată calea: cercetătorii au descoperit în Indonezia cel mai vechi exemplu de artă rupestră din lume, vechi de 67.800 de ani, o nouă pistă de reflecție asupra rutelor de migrație ale omului modern.
Aceste comori arheologice se află pe insula Sulawesi. Această mare insulă în formă de K, teritoriu al arhipelagului indonezian, la nord de Australia, este bine cunoscută pentru bogăția sa parietală.
„Lucrăm în Indonezia de mult timp. În 2014, am datat picturi vechi de cel puțin 40.000 de ani. Apoi, altele vechi de 45.000 de ani. Iar anul trecut, am datat unele cu o vechime de 52-53.000 de ani, care erau cele mai vechi din lume înainte de noua noastră descoperire”, a povestit pentru AFP arheologul canadian Maxime Aubert, de la Universitatea Griffith din Brisbane, Australia, și coautor al studiului publicat în revista Nature.
În ultimii ani, lucrările lui Maxime Aubert și ale colegilor săi de la universitățile australiene și de la Agenția națională de cercetare și inovare din Indonezia (BRIN) au revoluționat cunoștințele noastre despre originile artei rupestre.
Considerate mult timp ca fiind exclusiv europene, în special în legătură cu descoperirile din peșterile Lascaux (23.000 de ani înainte de era noastră) și apoi din peștera Chauvet (36.000 de ani), originile artei rupestre s-au mutat în Asia și, în același timp, au îmbătrânit, apropiindu-se de data estimată a ieșirii din Africa a Homo Sapiens, omul modern, cu 70.000 de ani înainte de era noastră.
De atunci, echipa își continuă cercetările și urmărește firul timpului, al artelor și al migrațiilor omului modern.
„Acolo, am decis să mergem în peșterile de pe insula Muna, în sud-estul Sulawesi, la sfatul lui Adhi Agus Oktaviana, primul autor al studiului”, a explicat Maxime Aubert. Acolo au descoperit „mâini în negativ, realizate cu șablon, probabil cu ocru roșu, una dintre ele având degetele retușate pentru a deveni ascuțite, ca niște gheare, un stil de pictură care se întâlnește numai în Sulawesi”, a subliniat el.
Datare cu uraniu-toriu
Pentru a le data, echipa de cercetători internaționali a recurs la datarea cu uraniu-toriu.
Aceasta constă în prelevarea de carote cu diametrul de 5 mm din aglomerările de calcit care se formează strat după strat pe pereții peșterilor și, prin urmare, pe picturi.
În acestea se găsește uraniu, în diferite stadii de precipitare în funcție de straturi, apoi toriu, un element mai stabil. „Cunoaștem foarte precis ritmul de precipitare al uraniului”, a explicat Maxime Aubert. „Acest lucru ne dă o vârstă minimă când stratul se află deasupra picturii și o vârstă maximă când se formează dedesubt”.
În cazul de față, mâinile s-au dovedit a fi vechi de cel puțin 67.800 de ani, adică cu 15.000 de ani mai vechi decât precedentul punct de referință.
Cercetătorii au putut stabili, de asemenea, că peșterile din Muna au fost folosite pentru picturi rupestre în mai multe perioade și pentru o lungă perioadă de timp, „unele picturi fiind acoperite de alte picturi realizate 35.000 de ani mai târziu”.
Această descoperire oferă, de asemenea, materie de reflecție cu privire la primele migrații umane către Australia.
Până în prezent, două rute sunt luate în considerare pentru a explica trecerea Homo Sapiens din Asia în Australia.
Pe ruta nordică, „oamenii care veneau din Asia mergeau pe jos până în Borneo și apoi ajungeau cu barca în Indonezia, înainte de a se deplasa de la o insulă la alta până în Papua. Apoi puteau ajunge în Australia pe jos, deoarece în acea perioadă nivelul mării era mai scăzut, iar Papua și Australia formau un singur continent, Sahul, a afirmat Maxime Aubert.
Ruta sudică, pe de altă parte, a dus migrațiile din Asia prin Sumatra, Java și apoi Bali. Înainte de a se îndrepta spre Timor și Australia cu barca.
Foto credit: Nature
