Cum poate o ciupercă să salveze pădurile şi să combată efectele schimbărilor climatice
În cursa pentru atingerea obiectivelor climatice, cercetătorii încearcă să găsească cât mai multe soluţii alternative privind perspectivele de viitor pentru asigurarea necesarului de hrană la nivel global, soluţii pentru protejarea biodiversităţii, reducerea emisiilor de dioxid de carbon, refacerea arealelor pierdute şi reducerea presiunilor antropice.
Un studiu recent susţine că o anumită specie de ciuperci comestibile ar putea reprezenta o oportunitate de a putea produce hrană bogată în proteine şi, în acelaşi timp, să fie capabilă să absoarbă în sol excesul de dioxid de carbon, concomitent cu extinderea reîmpăduririlor.
Un conflict actual: păduri versus terenuri agricole
Nevoia acută de terenuri agricole şi terenuri păşunabile pentru animalele domestice a dus la distrugerea masivă a pădurilor. Între 2015 şi 2022, rata de defrişare a atins un nivel estimat uriaş: aproximativ 10 milioane de hectare anual. Până în 2050 este estimată o creştere a cerererii pentru terenuri agricole de 50 %. În America de Sud, în jur de 71% din pădurea tropicală a fost înlocuită de terenuri păşunabile.
Alastair Jump şi Paul Thomas de la Universitatea de Ştiinţe Naturale din Stirling (Marea Britanie) au făcut o descoperire esenţială în rezolvarea dilemei: cum putem avea terenuri agricole, dar şi zone împădurite? Răspunsul la această întrebare a venit sub forma unei ciuperci albastre comestibile.
Lactarius indigo – ciuperca albastră
Lactarius indigo este o specie de ciuperci din familia Russulaceae. Această specie poate fi întâlnită în pădurile de lemn de esență tare și conifere din estul Americii de Nord, Asia de Est și America Centrală, iar în Europa, doar în sudul Franţei. Culoarea ei variază de la o nuanţă de albastru închis până la un albastru pal, însă pe măsură ce se dezvoltă devine gri.
Această specie de ciuperci este capabilă să formeze reţele micorizale cu diferite specii de copaci şi plante. Reţelele micorizale reprezintă o asociere veche de milioane de ani, între ciuperci, copaci şi plante, cu multiple beneficii pentru toţi participanţii, realizându-se schimburi de minerale şi nutrienţi în schimbul dioxidului de carbon.
Totodată, în urma cercetărilor efectuate s-a descoperit că această ciupercă albastră poate produce 7.3 kg de proteină la un hectar, în comparaţie cu producţia de carne de la vitele crescute pe păşuni, care se află în intervalul 4.8-7 kg. Culturile de soia pot produce peste 200 kg, dar ele se prezintă sub formă de mono-culturi cu efecte negative asupra biodiversităţii şi solului prin emisiile de dioxid de carbon.
Ciuperca miraculoasă care poate rezolva problema surselor de hrană
Arborii, în comparaţie cu celelalte resurse, au capacitatea de a dezvolta biodiversitatea şi de a capta dioxidul de carbon prin reţeaua fungică subterană. Lactarius indigo poate fi plantată pe pini şi stejari, aceştia fiind adăpost pentru mamifere, păsări, insecte şi diferite tipuri de vegetaţie, fie că vorbim de arbori plantaţi în sistem de tip seră, fie de arborii din zonele reîmpădurite. Reţeaua fungică subterană se dezvoltă odată cu arborii, dând naştere pe parcurs la noi ciuperci.
Lactarius indigo poate fi consumată ca atare, procesată sau prin extragerea proteinei şi folosirea acesteia ca bază pentru alte produse destinate consumului. Sunt foarte bogate în fibre, acizi graşi esenţiali şi pot înlocui alte surse de proteine, cum ar fi carnea de vită, porc sau pui. De asemenea, s-a descoperit că are proprietăţi antibacteriene, dar şi abilitatea de a distruge celulele canceroase, demonstrând un uriaş potenţial farmaceutic.
Estimările analizei efectuate pe parcele împădurite şi din date colectate de la distanţă, sugerează că prin adăugarea acestor ciuperci la pădurile din zonele nordice, se poate ajunge la o capacitate anuală de stocare a dioxidului de carbon de 12.8 tone metrice. Numai jumătate din această cantitate ar putea fi captată de pădurile din zonele temperate.
Aşadar, există o variantă mai eficientă la nivel de costuri decât fermele de bovine. Însă dezvoltarea de noi tehnologii presupune investiţii şi susţinere. Totodată, trebuie să existe cerere pentru produsul final. Viitorul arată promiţător, procentul celor care au redus sau limitat consumul de carne a ajuns de la 28% în 2017 la 39% în 2019. În Marea Britanie se anticipează că vânzările de produse fără conţinut de carne să atingă 1.1 miliarde de lire sterline până în 2024.
