Al doilea Pompei – Orașul antic, locuit din nou după erupția Vezuviului
Arheologii au descoperit recent că o „mahala” a apărut pe rămășițele orașului Pompei la scurt timp după erupția vulcanului Vezuviu, o ipoteză care a fost mult timp ignorată, însă este o istorie pe care cercetătorii vor să o recupereze.
Potrivit lor, este vorba despre unul dintre cartierele sudice ale orașului antic distrus în anul 79 e.n. care ar fi fost repopulat după catrastrofă.
Experții au găsit dovezi în sprijinul acestei teorii. De mult timp se știa că reocuparea după erupție a fost un fapt, dar acest lucru a rămas întotdeauna în fundal, dovezile existenței celui de-al doilea Pompei fiind îndepărtate pentru a ajunge la rămășițele primului oraș, care a fost îngropat de tone de cenușă și material vulcanic și care a făcut obiectul majorității studiilor arheologice.
Istorie ce trebuie recuperată
Lucrările pentru asigurarea stabilității săpăturilor din partea orașului cunoscută ca Insula Meridionalis au scos la iveală date „foarte bogate” privind repopularea orașului distrus.
Oamenii de știință și-au propus să evidențieze faptul că viața a revenit în Pompei după erupția fatală și să aprofundeze ce s-a întâmplat după aceea. „Datele arată că viața a continuat după catastrofă, dar a fost adesea ignorată în săpăturile anterioare: aceasta este o poveste uitată care trebuie recuperată”, spun oficialii Parcului Arheologic Pompei într-un comunicat.
Așezare existentă până în secolul V
Experții clarifică faptul că zona acoperită de cenușă și împânzită de trupurile celor care au murit în explozie nu a redevenit vreodată un oraș în adevăratul sens, ci mai degrabă o „tabără precară, oarecum improvizată”, care a existat până în secolul al V-lea, când a fost abandonată definitiv.
O lucrare științifică prezintă noile descperiri și explică faptul că mulți oameni care nu aveau alte posibilități au încercat să își refacă viața pe ruinele orașului distrus. Supraviețuitorilor li s-au alăturat, probabil, nou-veniți care au încercat să ocupe zona devastată în căutarea unui loc unde să se stabilească și cu speranța că vor găsi obiecte de valoare pe care să le valorifice.
Descoperirile din Pompei au acaparat atenția
Cercetările și memoria publică au fost monopolizate, spun experții, de cele petrecute în anul 79, fiind trecut cu vederea ce a urmat.
„În entuziasmul de a ajunge la nivelurile din anul 79, cu fresce și decorațiuni minunat conservate și încă intacte, ușoarele urme ale reocupării sitului au fost literalmente îndepărtate și adesea măturate fără nicio documentare. Datorită noilor săpături, imaginea devine acum mai clară: reapare Pompeiul de după 79, o așezare precară și dezorganizată, o «mahala» printre ruinele încă recognoscibile ale Pompeiului care a fost”, spune Gabriel Zuchtriegel, directorul Parcului Arheologic Pompei.
Urmele celui de-al doilea Pompei
Arheologii spun că au găsit urme lăsate de oameni care s-au întors la locul dezastrului și care, la un moment dat, au început să locuiască permanent printre ruinele etajelor superioare ale caselor care nu fuseseră acoperite din cenușă.
Astfel, viața a revenit în vechile case și structuri, dar spațiile care înainte de erupție erau parterul caselor au fost îngropate și au devenit, în al doilea Pompei, subsoluri unde au fost instalate cămine, cuptoare și mori. La început a fost un fel de deșert de cenușă, dar curând vegetația a început să crească din nou.
Este estimat că Pompei avea cel puțin 20.000 de locuitori în anul 79, însă procentul persoanelor care și-au pierdut viața în timpul erupției este încă un subiect de dezbatere în comunitatea științifică. De la începerea săpăturilor, în 1748, au fost găsite aproximativ 1.300 de victime. Cu două treimi din orașul antic excavat, cifra poate părea relativ scăzută. Este posibil ca mulți să fi murit în timp ce încercau să iasă din oraș, în timpul erupției. Fără îndoială, au existat supraviețuitori și este evident că nu toți au avut mijloacele necesare pentru a începe o viață nouă în altă parte.
În al doilea Pompei, situația era „anarhică”, după cum subliniază cercetătorii. Acesta a fost probabil motivul pentru care împăratul Titus a trimis doi foști consuli în orașul antic în calitate de „curatores Campaniae restituendae”, responsabili de refacerea zonei. Pe lângă promovarea refondării orașelor Pompei și Herculaneum, care fuseseră distruse de furia Vezuviului, ei aveau sarcina de a gestiona averile celor care muriseră fără moștenitori pentru a plăti reconstrucția orașelor avariate.
Încercarea de refondare a fost însă un eșec, iar localitatea nu a redevenit centrul care fusese înainte de erupție. Totuși, s-a trăit aici câteva sute de ani. Experții cred că zona a fost definitiv abandonată în jurul anului 472, coincizând cu o altă erupție a Vezuviului, cunoscută sub numele de Pollena.
