Așezare antică romană, descoperită în Franța
Rămășițele unui sit gallo-roman cu vedere spre orașul francez Alès au fost identificate de arheologi. Institutul Național de Cercetări Arheologice Preventive (Inrap) a făcut anunțul, precizând că săpăturile au fost efectuate în perioada februarie – iunie 2025.
Acestea au scos la iveală resturile unor locuințe, sisteme hidraulice, un dom cu un mozaic complicat și o necropolă de-a lungul sitului de 3.750 de metri pătrați.
Au existat cel puțin patru locuințe antice care au fost parțial excavate din roca calcaroasă. Experții au descoperit că pereții interiori ai acestor structuri erau acoperiți cu un strat de argilă pentru a reține eventualele scurgeri de apă în perioadele de ploi abundente. Conductele subterane realizate din țigle de acoperiș și blocuri de protecție au contribuit și mai mult la drenaj.
Deși rămășițele picturilor murale sunt încă vizibile în unele secțiuni ale pereților, acestea s-au deteriorat puternic de-a lungul timpului. Pe podea, plăcile din piatră ar fi fost așezate cândva pe o bază de fragmente de piatră și praf de calcar. O altă structură de 750 de metri pătrați conținea inițial podele din pământ compactat, ce au fost ulterior înlocuite cu beton și decorate pentru a crea o podea masivă din mozaic.
Găzduit într-o cameră de aproximativ 4 metri pătrați, mozaicul bine conservat prezintă în centru modele geometrice împletite realizate din tesserae (bucăți mici de piatră, sticlă, ceramică sau alt material dur tăiate într-o formă cubică sau altă formă regulată) negre, albe și roșii. Experții cred că roșul a fost realizat cu ajutorul pigmentului mineral cinabru, care era rezervat elitei. Un alt detaliu rar include piese vopsite în galben. Totuși, acestea și ornamentația nu sunt consecvente, ceea ce ar putea indica faptul că au existat și alte camere în apropiere.
Cercetătorii încă încearcă să stabilească dacă aceasta a fost reședința privată a unei familii bogate.
O necropolă romană târzie, datând din secolele V și VI e.n, a fost de asemenea descoperită cu zece morminte de-a lungul laturii de sud a sitului. Datarea cu radiocarbon a două înhumări la nord-vest este în curs de realizare.
Între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, terenul a fost utilizat pentru terase agricole (faïsses) și reutilizat în secolul al XIX-lea.
Continuitatea activității între secolele al II-lea și al VI-lea e.n., precum și numărul de progrese tehnice descoperite pe sit indică un nivel ridicat de competență. Mozaicul este de asemenea una dintre cele mai importante descoperiri făcute în zonă în ultimele decenii.
