INTERVIU – Actorul argentinian Luciano Rosso, „puro teatro” și artele post-pandemie

Actorul argentinian Luciano Rosso, autorul show-ului „Apocalipsync”, prezentat zilele acestea la Teatrul Gong din Sibiu, vorbește într-un interviu acordat Curatorial.ro despre lucrurile pe care le-a redescoperit în primul an de pandemie, despre spectacolul lui care a atras milioane de vizualizări online și oameni în săli, despre public și energia pe care o emană, despre societatea avidă de artă după o perioadă de restricții.

„Apocalipsync”, lansat online, a avut premiera teatrală la Avignon, în 2021, și propune o introspecție asupra intimității și vulnerabilității actorului, într-o lume din ce în ce mai dependentă de tehnologie și social media. Spectacolul e compus din zece scene care îi permit lui Luciano Rosso să preia complet controlul, într-un adevărat tur de forță care reunește peste 40 de personaje.

Actorul rămâne fidel unui teatru fizic ce combină acrobația, pantomima și dansul, explorând dualitatea dintre personaj și psihicul său, dintre interpret și corpul său, dintre om și spiritualitatea sa.

Spectacolul, pregătit împreună cu María Saccone, este primul show invitat în stagiunea 2022 – 2023 a Teatrului Gong din Sibiu, cu reprezentații pe 15 și 16 septembrie.

Ne-ai arătat în spectacol ceva ce mulți dintre noi au făcut în perioadele de carantină din pandemie – am redescoperit muzică, hobby-uri -, care a fost pentru tine principalul motiv să  faci acest spectacol?

Luciano Rosso: Mi-am dorit să fac un one-man show de mulți ani, dar nu am putut pentru că nu aveam timp, așa că pentru mine partea bună în carantină a fost că am reușit să am timp să pun toate ideile laolaltă și am spus: „Ăsta este momentul. E acum ori niciodată. Trebuie să folosesc tot”. Au fost câteva luni, cel puțin în Franța, care au reprezentat perioada perfectă pentru mine să proiectez toate ideile pe care le aveam de mulți ani și să readuc copilul din mine, pentru că mă joc cu lucrurile astea de când eram copil și a fost chiar amuzant. Pentru mine, carantina nu a fost o problemă, pentru că am lucrat mult. Am încercat să în mențin antrenamentele, cu yoga și altele, am gătit mult – e ceva ce îmi place să fac, dar nu aveam timp.

A fost o perioadă bună pentru creativitate.

Luciano Rosso: Exact.

Cum vezi acum, după doi ani de pandemie, societatea? Mai bună, mai rea, la fel?

Luciano Rosso: Cred că, uneori, societatea e ușor de gestionat. Dacă se întâmplă ceva, cinci sau zece ani mai târziu uităm și facem aceleași lucruri din nou, dar acum am senzația că oamenilor le e puțin teamă că ceva similar se poate întâmpla din nou și simt și cred că nu mai vrem asta. Văd oameni care încearcă să își trăiască viețile cât mai bine, făcând tot ce vor, în caz că ceva s-ar putea întâmpla.

Dar publicul? Cum s-a schimbat el față de 2019, spre exemplu?

Luciano Rosso: Când am început din nou să lucrez pe scenă, oamenii erau avizi să iasă, să meargă la teatru, la film, la restaurant. Am simțit, în prima zi după carantină, că oamenii erau ca înfometați să facă lucruri. Pare că apreciază artele mai mult. Sper să rămână așa.

Modifici elemente din spectacol, de la o reprezentație la alta?

Luciano Rosso: Da, sigur. Chiar acum modificăm niște lucruri, pentru că sunt de părere că procesul creației nu se încheie vreodată. Găsești noi lucruri cu care să lucrezi, poți să faci mereu ceva mai bun cu ceea ce ai deja. Sunt foarte curios și schimb tot timpul. Da, nu se termină vreodată. Proccesul creativ e ceva continuu.

Cum ai ales muzica? Spune-ne mai multe despre piesele folosite în spectacol, mai ales despre prima.

Luciano Rosso: Prima este „Puro teatro”, cântată de Lupe, o artistă cubaneză pe care o iubesc. Este un cântec pe care îl știu de multă vreme și am vrut să îl folosesc, pentru că vorbește despre teatru, dar în relația dintre două persoane. Este foarte dramatic și mi-am zis că este foarte potrivit, dar am atât de multe altele în minte pe care să le folosesc. Așa că alte cântece o să apară în show.

Dintre toate personajele și piesele, care îți este cel mai ușor de interpretat?

Luciano Rosso: Aș spune că melodia de la Mariah Carey („Emotions”, n.r.), pentru că fratele meu mai mare obișnuia să o asculte când eu eram copil și mi-a rămas în cap. Chiar îmi place partea aia din show.

Care este cea mai dificilă parte?

Luciano Rosso: Tehnic, este cea dinspre final, în care fac dublajul. Este foarte solicitantă. E mult text și trebuie să coordonezi respirația cu sunetele. E dificil, dar îmi place mult și mă dedic total, nu mă pot gândi la nimic altceva atunci.

Ce urmează după Sibiu?

Luciano Rosso: Am spectacole programate până în 2024 chiar. O să petrec mult timp în turnee, iar restul, acasă, în sudul Franței, în Montpellier.