Parterul Muzeului Național al Țăranului Român, redeschis
Muzeul Național al Țăranului Român anunță redeschiderea sălilor de la parterul clădirii istorice din centrul Bucureștiului, la 25 aprilie, după ce timp de nouă ani au fost efectuate lucrări de consolidare.
„Am (re)așezat obiectele în locurile lor (pe care le-au părăsit pentru câțiva ani). Le veți găsi acolo unde le-ați lăsat, împreună cu povești noi despre muzeu, despre sat și oraș, țăran și copil. În spiritul muzeografiei inițiate de Horia Bernea și colectivul său în 1990, invităm vizitatorii să descopere chipul unui țăran complex, așa cum poate fi descifrat din obiectele expuse, parte dintr-un patrimoniu muzeal de peste 155.000 de piese”, se arată în anunț.
Muzeul are o istorie tumultuoasă. Este continuatorul unor tradiții muzeale care datează din 1875, când, la propunerea criticului literar Titu Maiorescu, a fost constituită, pe lângă Muzeul Național de Antichități, prima secție de artă textilă cu lucrări făcute la sat, de la care colecțiile MNȚR păstrează până astăzi mai multe piese.
La 13 iulie 1906, a fost înființat un muzeu autonom, dedicat artei țărănești: Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială, cu sediul în clădirea fostei Monetării a Statului. Directorul acestei instituții, istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaș, a conferit muzeului un statut științific și cultural prestigios. În 17 iunie 1912, a fost pusă piatra de temelie a edificiului care avea să adăpostească Muzeul de Artă Națională, condus timp de 40 de ani de Alexandru Tzigara-Samurcaș. Ca director, a reușit să dezvolte neîntrerupt muzeul și muzeografia etnografică românească, menținându-le în avangarda mișcării de idei europene. În 1953, muzeul a fost alungat din propria-i casă și a funcționat în clădirea Palatului Știrbei din Calea Victoriei, ca Muzeu de Artă Populară. După cutremurul din 1977, a părăsit și acest sediu, fiind unificat, administrativ, cu Muzeul Satului.
Abia în 1990, a fost decisă readucerea colecțiilor în clădirea din Șoseaua Kiseleff și reînființarea sub numele de Muzeul Țăranului Român. Horia Bernea (director) și colectivul său de specialiști l-au transformat într-o instituție a muzeografiei românești. Datorită contribuției lor, în 1996 muzeul a fost distins cu prestigiosul premiu EMYA (Muzeu European al Anului), fiind singura instituție muzeală din România care a primit această recunoaștere.
Din decembrie 2000, muzeul a fost condus de acad. Dinu C. Giurescu (2000-2005), antropologul Vintilă Mihăilescu (2005-2010), istoricul Virgil Ștefan Nițulescu (2010-2016; 2019-prezent) și artista Lila Passima (2016-2019).
La a 35-a aniversare de la întoarcerea Muzeului de la Șosea acasă, în Kiseleff nr. 3, este deschis parterul muzeului cu expoziția „Legea creștinească”. Fiecare sală vorbește despre rânduiala credințelor și frumusețea artei țărănești.
MNȚR poate fi vizitat de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00.
