Remarcabile descoperiri arheologice anunțate în 2025
Printre descoperirile arheologice anunțate anul acesta în lume (și în România) s-au numărat artefacte și morminte antice, cel mai vechi pigment albastru din Europa, iar studiile arheologice au dus la stabilirea unor noi repere – cum ar fi faptul că oamenii au făcut focul mai devreme cu 350.000 de ani decât se credea.
Primul mormânt regal descoperit în Egipt într-un secol
Mormântul regelui Egiptului antic Thutmose (Tutmes) al II-lea a fost găsit, devenind prima cameră funerară descoperită de arheologi de la cea a regelui Tutankhamon descoperită în 1922 de arheologul britanic Howard Carter.
Anunțul a fost făcut în luna februarie de Ministerul Egiptean al Turismului și Antichităților. O echipă mixtă egipteano-britanică de arheologi de la Consiliul Suprem al Antichităților și de la Fundația de Cercetare a Regatului Nou a dezgropat mormântul în apropierea Văii Regilor din vestul orașului Luxor.
Atunci când au descoperit intrarea și pasajul principal în mormânt, în 2022, ei au crezut că acesta aparținea uneia dintre soțiile regilor, pe baza apropierii sale de mormântul reginei Hatshepsut și de mormintele soțiilor regelui Thutmose al III-lea. Săpăturile interne au confirmat marți că situl este o cameră funerară regală.
În interior există un coridor cu un strat de tencuială albă care acoperă podeaua, care duce la o cameră funerară în secțiunea principală a mormântului, măsurând puțin peste un metru față de podeaua camerei.
Podoabe antice și sarcofage sculptate, în Callatis
Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) a anunțat în iulie că au fost făcute descoperiri de excepție în timpul cercetărilor arheologice sistematice în situl „Necropola tumulară a orașului antic Callatis”, în apropiere de Mangalia.
Săpături în situl Callatis
Au fost găsite bunuri arheologice excepționale în sectorul coordonat de specialiștii MNIR, muzeu în colecția căruia intră aceste artefacte.
Este posibil ca acestea să fie clasate în patrimoniul cultural național – categoria Tezaur. Este vorba despre podoabe din aur, sticlă și bronz, între care se remarcă trei cununi funerare cu frunze din bronz aurit ce imită forma celor de mirt și iederă, montate pe suport de lemn, cu fructe realizate din ceramică aurită, precum și două sarcofage cu elemente sculptate și pictate din calcar și marmură.
Artefactele datate secolul al III-lea î.e.n., împreună cu numeroase fragmente de lemn antic, unele păstrând urmele unor pigmenți, dar și oase umane și ceramică, au fost identificate într-o movilă funerară care a conținut un cavou din piatră prelucrată acoperit cu boltă semicilindrică. Movila este cea mai mare la ora actuală din sudul Dobrogei, măsurând 12 m înălțime și 70 m diametru, fiind vizibilă de pe mare, un reper important în peisaj.
Tezaurul de la Histria
Muzeul Național de Istorie a României a anunțat tot vara aceasta descoperirea, în cursul campaniei anuale de cercetări arheologice de la Histria, a unui tezaur cu mai mult de 40 de monede și câteva podoabe antice din metale prețioase.
Descoperirea a fost făcută în sectorul de cercetare Poarta Mare – Turnul Mare, coordonat de MNIR. Aceste artefacte au fost descoperite într-un context arheologic aparținând unei locuințe incendiate în perioada romană.
Din același strat provin numeroase artefacte – inscripții, vase ceramice, obiecte din bronz, fier, sticlă, piatră etc.
Arheologii au prelevat mai mult de 40 de monede și podoabe antice din metale prețioase, toate acestea având caracteristici ce vor determina clasarea în categoria Tezaur a patrimoniului cultural național. Obiectele au fost aduse în laboratorul de restaurare al MNIR, intrând în patrimoniul acestuia.
Histria, sectorul MNIR
Așezare peruană veche de trei milenii
O așezare peruană veche de 3.500 de ani, descoperită recent, era un centru comercial care făcea legătura între comunitățile de pe coasta Pacificului și cele din Anzi și Amazonia.
Cercetătorii au publicat, în vară, imagini filmate cu o dronă care arată centrul așezării, cu o structură circulară mare situată pe o terasă de deal, care conține rămășițe ale unor clădiri din piatră și lut.
Centrul urban este cunoscut sub numele de Peñico și a fost fondat între 1.800 și 1.500 î.e.n., potrivit experților. Este aproape de locul în care civilizația Caral, despre care se spune că este cea mai veche din Americi, a apărut pentru prima dată, în urmă cu 5.000 de ani.
După opt ani de cercetări, experții au clasificat până la 18 structuri, inclusiv temple ceremoniale și complexe rezidențiale. Pe unii dintre pereți pot fi văzute reliefuri sculpturale și lucrări care prezintă pututu, o trompetă din scoică. În plus, cercetătorii au găsit sculpturi în lut reprezentând figuri umane și animale, precum și coliere cu mărgele și scoici.
Potrivit UNESCO, situl arheologic de 626 de hectare Orașul Sacru Caral – Supe este situat pe o terasă uscată a deșertului, cu vedere spre valea verde a râului Supe.
Relicve de șase milenii, sub Palatul Westminster
Săpăturile de la Palatul Westminster au dezvăluit relicve vechi de 6.000 de ani precum silex neolitic, cizme medievale și un ulcior uriaș pentru bere.
Săpăturile arheologice în curs la sediul guvernului britanic au dezvăluit mai mult de 60 de așchii de silex și un instrument din piatră prelucrat care datează din perioada neolitică.
Astfel de activități sunt cu mai mult de un mileniu mai vechi decât cele mai vechi movile de la Stonehenge.
Descoperirile din săpăturile arheologice, care vor continua în 2026, sunt făcute pentru a oferi informații privind restaurarea Palatului, un proiect de 20 de ani în valoare de 13 miliarde de lire sterline.
Oamenii și focul
Oamenii au făcut focul în urmă cu 400.000 de ani, adică mai devreme cu 350.000 de ani decât se credea, arată concluziile unei cercetări realizate de Natural History Museum și British Museum pe un câmp din satul Barnham, Suffolk (Anglia), publicate în decembrie.
Se știe că oamenii foloseau focul natural cu peste 1 milion de ani în urmă, dar până acum cel mai vechi exemplu clar de oameni care aprindeau focul provenea dintr-un sit din nordul Franței, datând de 50.000 de ani.
Cele mai recente dovezi, care includ o porțiune de pământ ars și cremene, demonstrează în mod convingător că oamenii făceau focul cu mult mai devreme, într-o perioadă în care dimensiunea creierului se apropia de cea a omului modern și unele specii se extindeau în climatele nordice mai aspre, inclusiv în Marea Britanie.
Situl paleolitic East Farm Barnham se află într-o carieră de argilă abandonată, ascunsă într-o zonă împădurită din Suffolk. Săpăturile anterioare au dezvăluit că oamenii primitivi au fost acolo, lăsând în urmă numeroase artefacte din piatră.
Cea mai veche utilizare a pigmentului albastru
Culoarea albastru are o istorie lungă și evazivă, adesea datorită rarității sale în natură și, uneori, calităților sale toxice.
Analizând o piatră provenită din situl paleolitic Mühlheim-Dietesheim din Germania, cercetătorii au identificat cea mai veche utilizare cunoscută a pigmentului mineral albastru în Europa.
În studiu, experții au examinat urmele de reziduuri albastre găsite de arheologi pe un artefact de piatră vechi de aproximativ 13.000 de ani. Prin analize științifice, echipa a stabilit că reziduurile sunt pigment mineral albastru azurit.
Până în prezent, acest pigment mineral nu fusese detectat în arta paleolitică europeană.
Lux și mahala în Pompei
Arheologii de la Pompei au anunțat anul acesta, între altele, o descoperire „unică într-un secol” în anticul oraș, sub metri de rocă vulcanică, după aproximativ două mii de ani, dar și faptul că o „mahala” a apărut pe rămășițele așezării la scurt timp după erupția vulcanului Vezuviu.
A fost găsită o somptuoasă baie privată – posibil cea mai mare descoperită vreodată în această zonă -, un complex de tip spa în inima unei mari reședințe. Anticamera băii are pereți de un roșu puternic, o podea din mozaic și bănci din piatră.
În aceeași reședință au fost descoperite și două schelete. Analiza lor arată de asemenea oroarea cu care s-au confruntat locuitorii din Pompei atunci când Vezuviu a erupt în anul 79 e.n. Ele aparțineau unei femei cu vârsta cuprinsă între 35 și 50 de ani, care ținea în mână bijuterii și monede, și unui bărbat mai tânăr, adolescent sau în vârstă de 20 de ani. Ei se baricadaseră într-o încăpere mică, dar au fost uciși de valul de gaz vulcanic supraîncălzit și cenușă – cunoscut sub numele de flux piroclastic – care a străbătut orașul.
O treime din orașul antic se află încă ascunsă sub resturile vulcanice, însă noile săpături – cele mai ample din ultima generație – oferă noi perspective asupra vieții romane antice.
Experții susțin că o „mahala” a apărut pe rămășițele orașului Pompei la scurt timp după erupție, o ipoteză care a fost mult timp ignorată, însă este o istorie pe care cercetătorii vor să o recupereze.
Potrivit lor, este vorba despre unul dintre cartierele sudice care ar fi fost repopulat după catrastrofă. Au fost găsite dovezi în sprijinul acestei teorii. De mult timp se știa că reocuparea după erupție a fost un fapt, dar acest lucru a rămas întotdeauna în fundal, dovezile existenței celui de-al doilea Pompei fiind îndepărtate pentru a ajunge la rămășițele primului oraș, care a fost îngropat de tone de cenușă și material vulcanic și care a făcut obiectul majorității studiilor arheologice.
Lucrările pentru asigurarea stabilității săpăturilor din partea orașului cunoscută ca Insula Meridionalis au scos la iveală date „foarte bogate” privind repopularea orașului distrus.
Fotografie principală: Săpături arheologice în situl Callatis; MNIR
