Alexandra Mîță și Nicolae Romanițan, la Borderline Art Space

Galeria de artă contemporană Borderline Art Space anunță vernisajul „Relicve ale celui de-al treilea spațiu”, o expoziție de pictură și sculptură a artiștilor clujeni Alexandra Mîță și Nicolae Romanițan. Curatoriată de Dumitrița Moroșanu, expoziția va debuta cu un performance inedit, în 10 iunie, la ora 19:30. Expoziția este deschisă până la 1 iulie.

„Al treilea spațiu”, provenit din teoria postcolonială a lui Homi K. Bhabha, e spațiul creat prin negocierea a două identități diferite, generând un proces continuu de transformare și hibridizare. Astfel, fragmentarea ființei umane devine un principiu vizual central. Negocierile dintre identitatea personală și cea colectivă, reprezentările canonice și ființele post-umane sunt încărcate cu semnificații proprii și tratate adesea cu ironia și contradicțiile specifice esteticii grotescului.

În mod similar, această estetică a persistat ca formă de reacție în momentele de schimbare, de la descoperirea sa în ruinele subterane ale Domus Aurea, în perioada Renașterii, și continuând spre imaginarul contemporan al avatarurilor și realităților virtuale. În aceste condiții, tendința postmodernismului de a se îndepărta de normă a dus la apariția unei noi estetici a grotescului, a hibrizilor care contestă și coexistă cu convențiile și tradițiile anterioare. Tehnologia, miturile și afectul se întâlnesc pentru a crea peisaje derizorii ale unui spațiu care este sacru și contemporan în același timp. Măcinat de sentimentul alienării și al singurătății, de peisajele apocaliptice care invită la contemplarea existenței și a evenimentelor din societate, fiecare dintre cei doi artiști reușește să îmbine raportarea la materialitate și tehnică cu referința la moștenirea canonică a istoriei artei, recuperarea miturilor și iconografiilor arhaice și integrarea experiențelor personale în construcția unor universuri hibride.

Artefacte antropomorfizate, create prin sculptură și performance

Sculpturile și performance-ul Alexandrei Mîță folosesc figura umană cu toate complicatele sale asocieri morale și psihologice pentru a crea artefacte mitice antropomorfizate, ce combină dezgustul și curiozitatea într-o experiență simultan fascinantă și tulburătoare.

Fiecare lucrare este rezultatul unor căutări interioare ample, episoade dintr-un proces de maturizare în care arta funcționează ca ritual, iar ritualul — ca formă de cunoaștere. Pornind de la mulaje ale propriului corp pe care le rehidratează și le îmbracă manual în ceară, recurgând la aluminiu, bronz și elemente de origine animală, creaturile rezultate sunt, în sens propriu, fragmente din corpul artistei, după ce mâna a modelat materialul direct pe piele. Deformările fizice și exagerările sunt redate într-un mod delicat și realist, exprimând anxietatea și frământările sociale. Decăderea coexistă în echilibru cu regenerarea, iar fragilitatea se îmbină cu grotescul.

Calitățile caricaturale ale grotescului

Picturile lui Nicolae Romanițan valorifică, în schimb, calitățile caricaturale ale grotescului pornind de la iconografia medievală împreună cu inserții proto-digitale, referințe din jocuri video, seriale, reviste și manuscrise.

Portretizările specifice picturii bizantine, gotice sau flamande, îmbinate cu fragmente din cultura vizuală a anilor 2000, creează spații speculative ale unei lumi aflate într-un colaps tehnologic și existențial. Lucrând pe fragmente de zid, lemn sau alte suporturi recuperate, materialul este tratat ca o suprafață deja încărcată de memorie, adaptând intervenția picturală la urmele și fisurile existente. Seriile sale funcționează asemenea unor narațiuni medievale reinterpretate contemporan, populate de scene apocaliptice, hărți transformate în algoritmi, interfețe digitale și creaturi suspendate între moarte și simulare.

În acest cadru, tehnologia devine simultan obiect al nostalgiei și instrument al alienării, iar imaginile apar ca fragmente salvate dintr-un sit arheologic al viitorului, unde urmele umanității coexistă cu propriile dispozitive și fantasme tehnologice.

Despre artiști

Alexandra Mîță (n. 2003, Brașov) urmează în prezent cursuri de master la Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca, fiind licențiată la aceeași instituție, specializarea Sculptură. Practica ei articulează sculptura și performance-ul printr-o utilizare atentă a materialelor — mulaje corporale, ceară, aluminiu, bronz, elemente de origine animală —, explorând tensiunea dintre fragilitate și grotesc, dintre decădere și regenerare. Printre expozițiile ei recente se numără: „Instances of Aloneness” (Cosmic House, Cluj-Napoca, 2025), „Young Blood 0.5” (Art Safari, București, 2025), „Meet My Eyes” (Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2025), o participare la Bienala Internațională dedicată studenților de la Palma de Mallorca (2025), performance-ul „Dezumanizare” (Casa Matei, Cluj-Napoca, 2025) și „Vânătăi” (Galeria Connector, Cluj-Napoca, 2024).

Nicolae Romanițan (n. 1991, Cugir) a studiat Grafica la Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca. Lucrează cu pictura, sculptura și desenul, construind universuri vizuale care suprapun iconografia medievală, referințele din cultura digitală și fragmentele de mass-media tipărită. Printre expozițiile recente la care a participat se numără: „Overlapping Dwellings: From Brancusi to Ghenie” (group show, Casa Darvas La Roche, Oradea, 2026), „Wild at Heart and Weird on Top” (AnnArt Gallery, București, 2026), „Transylvanian Painting Today” (Telegraph Gallery, Olomouc, Cehia, 2026), „Weltschmerz Melancholia” (solo show, Biju Gallery, Cluj-Napoca, 2025), „Le temps des Objets Tranchants” (59 Rivoli Gallery, Paris, 2025), „A territorial hope affair” (Salon de Papier, București, 2024) și „An AI walks into a Bar” (Institut français de Roumanie à Cluj, Cluj-Napoca, 2024).