Curatorial este un proiect editorial non-profit, o revistă ce reunește informații, știri si noutăți despre evenimente, lucrări sau realizări in domeniul artei, precum și despre întâmplări, curente și tendințe ale culturii urbane.

Urmăreşte-ne pe
Contact
curatorial  /  Artǎ   /  Aniversare: “Lecția de anatomie” în curiozități de acum patru secole
rembrandt the anatomy lesson of dr nicolaes tulp c

Aniversare: “Lecția de anatomie” în curiozități de acum patru secole

În zorii secolului al XVII-lea, Amsterdam era un oraș aflat în plină expansiune, un centru comercial și cultural care atrăgea învățați din toată Europa. Medicina trecea printr-o perioadă de profunde transformări, iar disecțiile publice reprezentau nu doar momente de învățare, ci și evenimente sociale majore. În acest context, breasla chirurgilor din Amsterdam organiza anual o singură disecție publică, de obicei în timpul iernii, pentru a preveni descompunerea rapidă a cadavrului.

rembrandt the anatomy lesson of dr nicolaes tulp

Anul 1632 a fost special pentru comunitatea medicală din capitala Țărilor de Jos. Dr. Nicolaes Tulp, un chirurg respectat și politician influent, avea să conducă o demonstrație anatomică ce urma să devină nemuritoare prin intermediul penelului lui Rembrandt van Rijn. Evenimentul a avut loc în sala cea mare a Breslei Chirurgilor, o încăpere circulară cu bănci dispuse în amfiteatru, unde membrii societății și cetățenii notabili se adunau pentru a asista la acest ritual al cunoașterii.

Doctorul Nicolaes Tulp

Nicolaes Tulp nu era un simplu chirurg. Născut într-o familie de comercianți cu numele Claes Pieterszoon, și-a schimbat numele în „Tulp” (n.n. „lalea” în neerlandeză) inspirat de laleaua sculptată pe fațada casei sale. Era un om al Renașterii târzii: practica medicina, ocupa funcții politice importante și era pasionat de științele naturii. În 1628 fusese numit “praelector anatomiae” al Breslei Chirurgilor, poziție ce îi conferea dreptul și responsabilitatea de a conduce disecțiile publice.

rembrandt the anatomy lesson of dr nicolaes tulp 2

Tulp era cunoscut pentru abordarea sa inovatoare în medicină. A publicat lucrări importante despre anatomie și patologie și era un susținător al observației directe și al verificării empirice, în contrast cu tradiția medievală care se baza în principal pe textele antice.

Martorii momentului istoric

Tabloul lui Rembrandt imortalizează șapte dintre chirurgii care asistă la demonstrație alături de Dr. Tulp. Aceștia nu sunt simpli spectatori, ci membri respectați ai breslei: Jacob Hartmanszoon de Wit, Jacob Jansz Colevelt, Mathijs Spieghel, Jacob Jorisz, Adriaan Slabbraan, Jacob Block și Frans van Loenen. Fiecare dintre ei a plătit o sumă considerabilă pentru a fi inclus în pictură, ceea ce era o practică obișnuită în epocă. Poziționarea lor în tablou nu este întâmplătoare, aceasta reflectă ierarhia și statutul social al fiecăruia.

Deși tabloul înfățișează doar opt persoane, în realitate la disecție au asistat probabil între 100 și 200 de spectatori. Printre ei se numărau studenți în medicină, chirurgi, oficiali ai orașului și cetățeni curioși care plătiseră pentru a vedea acest spectacol al cunoașterii.

rembrandt the anatomy lesson of dr nicolaes tulp 1

În tabloul lui Rembrandt, grupul de chirurgi formează o unitate vizuală remarcabilă, fiind dispuși într-o compoziție piramidală care conduce atenția spre gestul demonstrativ al doctorului Tulp. Privirile lor sunt concentrate, orientate în diferite direcții – spre mâinile lui Tulp, spre cadavru, spre cartea anatomică sau spre un punct din afara cadrului – și creează o rețea complexă de linii de forță care dinamizează întreaga scenă. Această diversitate a direcțiilor privirii sugerează multiplele fațete ale procesului de învățare și diferitele niveluri de înțelegere prezente în rândul asistenței.

Vestimentația chirurgilor, dominată de negrul sobru al hainelor și albul imaculat al gulerelor înalte, specifice epocii, contribuie la crearea unei identități colective puternice. Uniformitatea costumației nu este întâmplătoare, ea subliniază apartenența lor la aceeași breaslă prestigioasă și statutul lor social elevat. Cu toate acestea, Rembrandt reușește să individualizeze fiecare personaj prin subtile variații în expresii și poziționare, creând astfel o tensiune interesantă între identitatea colectivă și cea individuală.

Modul în care chirurgii sunt grupați în jurul mesei de disecție creează o atmosferă de intimitate profesională și colegialitate intelectuală. Ei nu sunt simpli spectatori, ci participanți activi la un ritual al cunoașterii. Poziționarea lor în semicercul care înconjoară cadavrul formează un spațiu sacru al învățării, un templu secular al științei medicale. Fiecare membru al acestui personaj colectiv contribuie la crearea unei atmosfere de concentrare intensă și devotament pentru arta medicală, transformând scena într-o reprezentare simbolică a tranziției medicinei de la meșteșug la știință.

Conflictul religios și progresul științific

În epocă, Biserica Catolică avea o poziție fermă în privința integrității corpului după moarte, considerând că acesta trebuie să rămână intact pentru învierea de apoi. Doctrina catolică susținea că trupul uman, fiind creația lui Dumnezeu și templul sufletului, trebuia tratat cu maximă reverență și îngropat conform ritualurilor creștine. Disecțiile erau privite cu suspiciune și dezaprobare, fiind considerate o profanare a sanctității corpului uman.

Cu toate acestea, Țările de Jos, fiind predominant protestante și având o atitudine mai pragmatică față de știință, au permis dezvoltarea studiilor anatomice. Amsterdam în special a devenit un centru al progresului medical tocmai datorită acestei deschideri spre modernitate și cercetare empirică. Protestanții, deși păstrau respectul pentru corpul uman, nu considerau disecțiile ca fiind în contradicție fundamentală cu credința creștină.

Această diferență de perspectivă religioasă a avut un impact major asupra dezvoltării medicinei în diferite părți ale Europei. În timp ce țările catolice continuau să se confrunte cu restricții semnificative în ceea ce privește studiul anatomic, orașele protestante precum Amsterdam, Leiden și altele din nordul Europei au devenit centre ale inovației medicale. Teatrele anatomice, precum cel în care Dr. Tulp își ținea demonstrațiile, erau manifestări concrete ale acestei noi libertăți de investigație științifică, reprezentând triumful cunoașterii empirice asupra dogmelor religioase restrictive.

Corpul: Aris Kindt și povestea sa

Cadavrul din pictură aparținea lui Adriaan Adriaanszoon, cunoscut sub numele de Aris Kindt, un criminal condamnat pentru furt armat. În Amsterdamul secolului XVII, doar corpurile criminalilor executați puteau fi folosite pentru disecții publice. Kindt fusese spânzurat în aceeași zi, pe 16 ianuarie 1632, pentru furtul unui palton – o crimă care în epocă era pedepsită cu moartea.

rembrandt the anatomy lesson of dr nicolaes tulp 3

Alegerea de a începe disecția cu mușchii antebrațului este semnificativă. Doctorul Tulp explică funcționarea complexă a mușchilor flexori ai degetelor, posibil ca o aluzie subtilă la crima lui Kindt – mâinile care furaseră urmau să servească acum educației medicale.

Amănunte inedite ale demonstrației

Unul dintre elementele cele mai fascinante este maniera în care Dr. Tulp conduce demonstrația. În loc să urmeze ordinea tradițională a disecțiilor, care începea cu organele abdominale (cele mai predispuse la descompunere), el alege să înceapă cu mâna stângă. Acest lucru sugerează că demonstrația avea și un caracter didactic special, concentrându-se pe mecanica mișcării umane.

Instrumentul folosit de Tulp în demonstrație este forcepsul anatomic, reprezentat cu o precizie remarcabilă de Rembrandt. În mâna dreaptă, Tulp ține ridicați mușchii flexori, în timp ce cu stânga face un gest explicativ, sugerând mișcarea naturală a degetelor.

Curiozități istorice

Cartea deschisă din partea de jos a tabloului este „De humani corporis fabrica” a lui Vesalius, considerată biblia anatomiei moderne. Prezența sa în pictură simbolizează tranziția de la medicina medievală la cea modernă.

rembrandt the anatomy lesson of dr nicolaes tulp 4

Rembrandt avea doar 26 de ani când a pictat acest tablou, care i-a adus numeroase comenzi ulterioare din partea burgheziei din Amsterdam.

Disecția a avut loc într-o biserică dezafectată, transformată în “teatru anatomic”. Iarna era sezonul preferat pentru disecții din motive practice – temperatura scăzută încetinea alterarea corpului.

Spectatorii plăteau pentru a asista la disecție în funcție de apropierea de „scenă”. Suma strânsă era folosită pentru întreținerea teatrului anatomic și pentru organizarea banchetului tradițional care urma demonstrației.

În realitate, asistența purta pălării în timpul demonstrației, dar Rembrandt a ales să îi picteze fără acestea pentru a le evidenția mai bine expresiile faciale.

Impactul cultural și științific

Lecția de anatomie a doctorului Tulp reprezintă mai mult decât un moment în istoria medicinei. Este o oglindă a transformărilor sociale și intelectuale ale epocii, reflectând trecerea de la obscurantismul medieval la raționalismul științific modern.

Tabloul lui Rembrandt a devenit un simbol al curiozității științifice și al dorinței de cunoaștere care caracterizează spiritul uman. El surprinde nu doar un moment de învățare medicală, ci și fascinația eternă a omului față de misterele propriului corp.

Demonstrația doctorului Tulp marchează și o schimbare în relația dintre artă și știință. Prin ochii lui Rembrandt, anatomia devine nu doar o disciplină medicală, ci și un subiect de contemplație estetică și filozofică.

Moștenirea pentru posteritate

Lecția de anatomie continuă să fascineze și să inspire. Ea reprezintă un moment de cotitură în istoria medicinei, când observația directă și experimentul începeau să înlocuiască dogmele medievale. Gestul explicativ al doctorului Tulp, atenția concentrată a asistenței și demnitatea acordată corpului uman, chiar și în moarte, sunt elemente care rezonează și astăzi cu principiile moderne ale educației medicale.

În final, lecția de anatomie a doctorului Tulp rămâne un testament al curajului intelectual și al dorinței neîncetate de cunoaștere care definește spiritul uman. Este o lecție care continuă să ne învețe nu doar despre anatomia corpului uman, ci și despre anatomia societății și a spiritului științific în plină evoluție.