Aniversatul zilei: 10 lucruri stranii despre Michelangelo

Născut pe 6 martie 1475, Michelangelo Buonarroti este un nume care strălucește în istoria artei, un adevărat gigant al Renașterii, celebru pentru opere precum David sau frescele din Capela Sixtină. Contemporan cu Leonardo da Vinci, cu Ștefan cel Mare, Cristofor Columb sau William Shakespeare, viața lui Michelangelo este plină de povești fascinante, momente neașteptate și detalii care arată omul din spatele legendei.

Michelangelo și tentativa de fraudă care l-a lansat

Michelangelo și-a început cariera cu o înșelătorie care putea să îl coste scump, dar care, în mod ironic, l-a făcut faimos. În 1496, pe când avea doar 21 de ani, a sculptat un Cupidon adormit, o statuetă delicată pe care a tratat-o cu pământ acid ca să pară o relicvă grecească veche de sute de ani. Printr-un negustor de antichități pe nume Baldassare del Milanese, a vândut-o cardinalului Riario de San Giorgio, care a fost convins că a dat peste o comoară de mare valoare arheologică.

Când adevărul a ieșit la iveală – și anume că era o lucrare modernă, nu antică – cardinalul și-a cerut banii înapoi. Totuși, în loc să se supere, a fost atât de impresionat de talentul tânărului sculptor încât l-a invitat la Roma pentru a-l cunoaște. Michelangelo a acceptat și a rămas în Orașul Etern câțiva ani buni, timp în care a primit comanda pentru Pietà, sculptura care l-a propulsat în rândul celebrităților artistice ale vremii.

Michelangelo și semnătura pe care a regretat-o

Pietà, una dintre cele mai emoționante și delicate lucrări ale lui Michelangelo, e găzduită azi în Bazilica Sf. Petru din Vatican. E singura lucrare pe care a semnat-o vreodată, iar povestea din spate e destul de amuzantă. După ce a instalat-o, Michelangelo a fost surprins de un zvon care umbla prin oraș conform căruia opera de fapt aparține unui alt sculptor, Cristoforo Solari.

Foarte afectat de confuzie, a luat dalta și a gravat pe centura diagonală a Fecioarei Maria „Michelangelus Bonarotus Florentinus Faciebat” în traducere liberă – „Michelangelo Buonarroti, florentin, a făcut asta”. Biograful sculptorului, Giorgio Vasari, povestește că gestul a fost un impuls de mândrie, dar că mai târziu Michelangelo a regretat și a promis că nu își va mai semna niciuna dintre lucrări. Semnătura este oricum discretă, aproape ascunsă, și mulți privitori care admiră statuia nici nu o remarcă.

Michelangelo vs. Leonardo: Duelul titanilor

Michelangelo și Leonardo da Vinci, doi giganți ai Renașterii, nu se suportau deloc. Biograful Vasari, care i-a cunoscut pe amândoi, spune că aveau personalități complet diferite și că apăreau conflicte ori de câte ori se întâlneau. O scenă memorabilă s-a petrecut în Piazza Santa Trinita din Florența. Câțiva nobili dezbăteau un pasaj din Dante și l-au chemat pe Leonardo să le explice. Chiar în acel moment a apărut Michelangelo, iar Leonardo, cu un zâmbet ironic, l-a provocat să explice el. Răspunsul lui Buonarotti a fost cu o aluzie amicală, dar tăioasă: „Explică tu, cel care a desenat un cal de bronz și n-a fost în stare să-l toarne!” Era o înțepătură adresată confratelui său cu referire la proiect eșuat al lui Leonardo, un cal gigantic care n-a ajuns niciodată să fie turnat în bronz. Se zvonește că Michelangelo îl considera pe rivalul său prea arogant, ceea ce este destul de  ironic având în vedere cât de orgolios putea fi și el uneori.

Michelangelo și materialele second-hand

Statuia David, terminată între 1501 și 1504, este una dintre cele mai faimoase lucrări ale lui Michelangelo, dar povestea din spatele ei este cel puțin la fel de interesantă. Blocul de marmură din care a fost sculptat era de fapt un rebut, abandonat de alți artiști. Părea inutil pentru vreo sculptură, avea destule imperfecțiuni și o formă prea neregulată. Istoria blocului de marmură uriaș a început în 1464, când Agostino di Duccio, un alt sculptor, a încercat să lucreze la el, dar a renunțat din cauza crăpăturilor profunde. Se aprecia că acestea făceau marmura prea riscantă pentru a conferi rezistență unei sculpturi care urma să depășească cinci tone. Antonio Rossellino a preluat proiectul mai târziu, dar nici el n-a dus treaba la capăt.

Blocul a stat astfel uitat timp de un sfert de veac, până când Michelangelo, la doar 26 de ani, a trebuit să înceapă lucrul la David. Avea o idee care a rămas de altfel în istorie: spunea că figura e deja în piatră și că el doar înlătură materialul în exces. După patru ani de muncă grea, a ieșit la lumină un David de peste cinci metri, perfect proporționat. Florentinii au fost atât de impresionați încât l-au numit „Il Gigante”, iar statuia a devenit simbolul orașului.

Michelangelo și răzbunarea din Capela Sixtină

Când picta Judecata de Apoi pe peretele din spatele altarului din Capela Sixtină, Michelangelo a avut un mic conflict cu Biagio da Cesena, maestrul de ceremonii al Papei Paul al III-lea. Biagio s-a arătat extrem de scandalizat văzând atâtea nuduri în frescă și a afirmat că o astfel de lucrare este mai potrivită pentru o tavernă, decât pentru un loc sfânt.

Michelangelo nu a fost deloc de acord cu această critică și a decis să se răzbune tot prin artă: l-a pictat pe Biagio în Iad, sub forma lui Minos, judecătorul sufletelor, cu urechi de măgar și un șarpe care îi mușcă zonele sensibile. Când Biagio s-a plâns Papei, acesta a ridicat din umeri și i-a răspuns că nu are nicio putere în Iad. Fresca, finalizată între 1536 și 1541, este plină de dramatism, iar detaliul evocat este unul dintre puținele amănunte amuzante din toată compoziția. La limita dintre amuzament, grotesc și autocritică este și detaliul care urmează în clasamentul nostru.

Michelangelo ascuns în pielea Sfântului Bartolomeu

Tot în Judecata de Apoi, Michelangelo a mai ascuns un mesaj cu tentă personală. Sfântul Bartolomeu, martirizat prin jupuire, ține în mână o piele umană a cărui chip seamănă izbitor cu cel al artistului.

Lucrul la celebra frescă a durat patru ani, iar Michelangelo era epuizat; se spune că pielea aia e felul lui de a arăta cât de „jupuit” se simțea după atâta muncă. Cu toate acestea, o alegere absolut originală și un loc cel puțin ciudat pentru plasarea unui autoportret.

Michelangelo, sculptorul cu 300 de poeme

Michelangelo nu s-a mulțumit să fie doar sculptor, pictor și arhitect – a fost și poet. A scris peste 300 de poeme, multe dintre ele dedicate prietenei sale Vittoria Colonna, o femeie cultă și influentă. Versurile lui sunt pline de idei interesante, cu reflecții despre cum sufletul, prin iubire și extaz, se apropie de divin. Spre exemplu, unul dintre versuri spune „Focul ce arde-n mine nu-l pot stinge / Cu dalta sau cu pensula, ci-n vers.” Poemele astea erau un subiect foarte personal pentru artist, astfel că au rămas ascunse pe timpul vieții. Abia după moartea lui au fost descoperite și publicate, spre surprinderea multor contemporani care îl cunoșteau doar ca artist vizual.

Michelangelo, milionarul în zdrențe

Michelangelo a fost unul dintre cei mai bogați artiști ai vremii lui, deși acest amănunt nu era foarte vizibil în standardul de viață al artistului. Papa Iuliu al II-lea, unul dintre patronii lui principali, îl plătea generos pentru lucrări precum fresca din Capela Sixtină. Dar, în termeni actuali, se poate spune că Michelangelo avea un nivel solid de educație financiară – investea banii în proprietăți și făcea alegeri inteligente. Îi depășea clar ca avere pe Leonardo, Tițian sau Rafael. Totuși, prefera să trăiască simplu: dormea în atelier, purta haine uzate și nu aprecia deloc luxul. Când a murit, în 1564, averea lui era estimată la 50.000 de florini, în jur de 50 de milioane de dolari în sume actualizate.

Michelangelo și speranța de viață

Michelangelo a trăit până la 89 de ani, ceea ce este uimitor pentru o epocă în care speranța de viață era în jur de 40 de ani. Se spune că mânca puțin și dormea și mai puțin, dar poate tocmai acestea au fost secretele longevității. A rămas activ până aproape de finalul vieții, lucrând la proiecte mari precum Catedrala Sf. Petru, unde a contribuit la designul domului. Înmormântarea lui, la Biserica Sfinților Apostoli, a fost un eveniment impresionant, cu mulțimi venite special pentru a-l onora.

Michelangelo, starul cu biografie în viață

Michelangelo a fost primul artist occidental care a avut o biografie publicată cât încă trăia. Giorgio Vasari, în Viețile artiștilor, l-a descris ca pe un star al artei Renașterii, un geniu fără egal. O altă biografie, scrisă de Ascanio Condivi, a apărut tot în timpul vieții lui, i-a consolidat statutul de legendă vie. Vasari spunea că Michelangelo părea trimis de sus, iar faima lui a rămas intactă secole la rând.

Bonus: Michelangelo, inginerul de fortificații

În 1527, Florența s-a răsculat împotriva familiei Medici, iar Michelangelo a ales să susțină republica, deși lucra pentru Papa Clement al VII-lea, un Medici. A fost numit director al fortificațiilor orașului și a trecut serios la treabă: a desenat bastioane, a studiat zidurile altor cetăți și a pus la punct un sistem de apărare solid.

Fortificațiile au rezistat 10 luni sub asediul trupelor papale, dar Florența a căzut în cele din urmă. Michelangelo putea să fie pedepsit ca trădător, dar Papa l-a iertat și l-a reangajat imediat. Semn că talentul te poate scoate din orice încurcătură.