Templul din Dendur, inedită scenă pentru o expoziție Giacometti
Templul din Dendur, structură antică egipteană aflată la Metropolitan Museum of Art din New York, va fi vara aceasta o inedită scenă pentru o expoziție cu sculpturi ale artistului elvețian Alberto Giacometti.
Expoziția, intitulată „Giacometti în Templul din Dendur”, cuprinde doar 17 sculpturi ale artistului. Paisprezece dintre acestea aparțin Fundației Giacometti, iar restul provin din colecția Muzeului Metropolitan.
Met promovează acest eveniment ca fiind unul de anvergură, având în vedere că aripa dedicată artei moderne este în prezent închisă, fiind în curs de renovare și extindere. Expoziția sugerează și că Met încearcă să elimine diviziunile dintre departamentele curatoriale, făcând legătura între trecutul îndepărtat și era modernă – ceva ce muzeul a făcut deja cu „Flight into Egypt: Black Artists and Ancient Egypt, 1876 – Now”, o expoziție din 2024 care a prezentat artefacte antice alături de opere de artă moderne și contemporane inspirate de acestea.
„Giacometti în Templul din Dendur” debutează în 12 iunie și se va încheia în 8 septembrie. Printre cele mai importante piese expuse se află „Walking Woman (I)”, datată 1932, și „Women of Venice” din 1956.
Arta egipteană, interes al lui Giacometti
Templul a fost comandat de Cezar Augustus și finalizat în anul 10 î.e.n., în Dendur (Nubia), și reprezintă un cadou făcut Statelor Unite de Egipt în aprilie 1967, expus public la Metropolitan Museum of Art începând cu septembrie 1978.
În perioada în care a fost construit (15 – 10 î.e.n.), Dendur făcea parte dintr-o regiune aflată sub autoritatea religioasă a marelui templu al lui Isis de la Philae. Prin construirea unui templu la Dendur dedicat atât marii zeițe Isis, cât și celor doi frați Pedesi și Pihor, Augustus a încurajat populația locală nubiană să privească cu ochi buni dominația romană.
Expoziția susține că Giacometti s-a inspirat din numeroase opere de artă egipteană, pe care le-a văzut la Florența și Roma, la începutul carierei sale. „Giacometti revenea mereu la întrebarea cum să-și îmbogățească opera cu experiența condiției umane. Interesul lui constant pentru arta egipteană antică i-a oferit nu doar claritate formală, ci și un model care arăta cum figura umană poate întruchipa atât liniștea, cât și intensitatea. Privite în interiorul și în jurul Templului din Dendur, sculpturile sale ne ajută să înțelegem mai bine efortul pe care l-a depus de-a lungul întregii sale vieți pentru a reduce prezența umană la forma esențială”, spune Stephanie D’Alessandro, reprezentantă a departamentului de artă modernă și contemporană al Met.
