Artiști indigeni, cele mai importante premii ale Bienalei de la Veneția 2024

Principalele două premii acordate la cea de-a 60-a Expoziție Internațională de Artă – La Biennale di Venezia au revenit unor artiști indigeni.

Leul de Aur pentru principala expoziție curatoriată a revenit Mataaho Collective, format din patru femei artiste māori: Bridget Reweti, Erena Baker, Sarah Hudson și Terri Te Tau.

În expoziția principală a bienalei, curatoriată de Adriano Pedrosa, colectivul Mataaho, cu sediul în Aotearoa (Noua Zeelandă), prezintă „Takapau” (2022), o instalație iluminată în mod dramatic, realizată din legături din poliester. Lucrarea de mari dimensiuni deschide secțiunea din Arsenale a bienalei și servește drept pasaj către restul expoziției.

Leul de Aur pentru Pavilionul Național a fost acordat lui Archie Moore (Kamilaroi/ Bigambul), care este reprezentantul Australiei la bienala din acest an.

Moore, din Queensland, a transformat anul acesta Pavilionul Australiei din Giardini cu două instalații. El a vopsit pereții pavilionului în negru și a petrecut mai multe luni scriind de mână, cu cretă, numele din arborele său genealogic, mergând înapoi cu 65.000 de generații. În centrul pavilionului, a creat un bazin reflectorizant, deasupra căruia plutește un soclu dreptunghiular. Deasupra acestui soclu se află sute de documente redactate care raportează decesele unor membri ai primelor națiuni în timp ce se aflau în custodia poliției.

Cel de-al treilea premiu acordat de juriu, Leul de Argint pentru un tânăr participant promițător la expoziția internațională, a fost acordat lui Karimah Ashadu, născută la Londra și crescută în Nigeria, iar în prezent locuiește la Hamburg și Lagos.
La Veneția, ea prezintă videoclipul „Machine Boys” (2024), care se concentrează asupra motocicletelor taxi, numite okada, care au fost recent interzise în Lagos.

Mențiuni speciale

Juriul din acest an a fost prezidat de Julia Bryan-Wilson, curator american, profesor de istoria artei la Universitatea Columbia, care a selectat câștigătorii alături de alți patru curatori internaționali – Alia Swastika, curator și scriitor indonezian, director al Fundației Biennale Jogja din Yogyakarta, Indonezia; Chika Okeke-Agulu, curator și critic de artă nigerian, profesor de istoria artei și studii afro-americane la Universitatea Princeton; Elena Crippa, un curator italian care conduce expoziții la Whitechapel Gallery din Londra; și María Inés Rodríguez, un curator columbian de origine franceză care este director al Fundației Walter Leblanc din Bruxelles și director artistic al Tropical Papers.

Cei cinci au acordat mențiuni speciale pentru Samia Halaby, artistă palestiniană, și La Chola Poblete, artistă transdisciplinară din Argentina, pentru participarea lor la expoziția principală, precum și o mențiune pentru Republica Kosovo pentru o instalație sculpturală realizată de Doruntina Kastrati.

Anul acesta, artistele Anna Maria Maiolino și Nil Yalter sunt laureații – anunțați anterior debutului bienalei – cu trofeele Leul de Aur pentru întreaga carieră.

România este reprezentată anul acesta de proiectul expozițional „Ce este munca/ What Work Is”, de Șerban Savu, prezentat în pavilionul național din Giardini della Biennale şi în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică.

Fotografie principală: instalație Mataaho Collective