Avangarda rusă falsificată. Tablouri expuse la București, puse sub semnul întrebării
Termenul generic de „avangardă rusă” a fost introdus la sfârșitul anilor 1960, începutul anilor 1970 și face referire la arta modernistă care a fost realizată în Imperiul Rus și Uniunea Sovietică între 1900 și mijlocul anilor 1930. Lucrările asociate cu mișcările din acea perioadă sunt foarte apreciate pe piața de artă, piese ale celor mai importanți reprezentanți ai lor valorând zeci de milioane de dolari.
Recordul pentru cea mai scumpă operă de artă rusă vândută vreodată la licitație e deținut de „Suprematist Composition” (1916), de Kazimir Malevich (1879 – 1935). Lucrarea a fost vândută la Christie’s New York pentru 85,5 milioane de dolari în 2018.
Este cunoscut însă, la nivel general, că multe dintre lucrările încadrate avangardei ruse nu sunt autentice. Artnews scrie că mai mulți dealeri, specialiști ai caselor de licitații și autentificatori semnalează că majoritatea lucrărilor pe care le întâlnesc sunt false.
Problema este atât de cunoscută încât, în 2020, Muzeul Ludwig din Köln a organizat o expoziție care a investigat autenticitatea patrimoniului său, care include 600 de lucrări rusești realizate între 1905 și 1930.
O anchetă Artnews din 1996, la care curatorul și cercetătorul Konstantin Akinsha a fost coautor, arăta că astfel de lucrări au fost frecvent contrafăcute după reprimarea lor sub Stalin. Ulterior, autoritățile sovietice nu au permis ca lucrările să părăsească URSS, ceea ce a însemnat că, atunci când au reapărut, în anii 1960 și 1970, erau de cele mai multe ori lipsite de dovezi complete sau chiar de orice dovadă de proveniență. Odată ce prețurile lor au crescut, falsificatorii au profitat. În deceniile care au urmat, au avut loc multe procese privind opere atribuite lui Malevich și altor avangardiști ruși.
Posibil proces iscat de expoziția de la București
Este un caz și acum. Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC) din București a inaugurat în luna mai a acestui an expoziția „Kazimir Malevich: Supraviețuiri”, care, potrivit instituției, a adus în premieră mondială trei creații ale avangardistului din perioada 1912 – 1918, puse în scenă alături de lucrări semnate de artiști români din colecția muzeului semnate, între alții, de Radu Comșa, Ingo Glas, Viorica Iacob și Liviu Stoicoviciu.
La 30 iunie, Konstantin Akinsha, curator și cercetător al modernismului est-european, a stârnit controverse punând la îndoială originea picturilor într-un articol publicat pe e-flux. În acesta, el a acuzat MNAC de „lipsă de expertiză” și a contestat proveniența lucrărilor.
Akinsha a mai afirmat că anunțul MNAC privind expoziția, pe care l-a publicat pe e-flux, conținea mai multe erori și „interpretări istorice eronate” ale biografiei lui Malevich. El a scris că aceste „interpretări eronate” sugerează „o lipsă de expertiză nu numai în biografia lui Malevici, ci și în contextul mai larg al modernismului sovietic”.
Yaniv Cohen, proprietarul celor trei – „Compoziție suprematistă în culori” (cca. 1915), „Compoziție cubo-futuristă” (cca. 1912-13) și „Suprematism liniar” (cca. 1916) – amenință să-i dea în judecată pe e-flux și pe istoricul de artă american de origine ucraineană pentru defăimare.
Cohen, om de afaceri israelian stabilit în București, a cărui firmă sponsorizează expoziția, susține că lucrările sunt ale pictorului suprematist Kazimir Malevich și a trimis o scrisoare către e-flux și Akinsha prin intermediul firmei de avocatură Rosen-Ben Gal din Tel Aviv, cerând eliminarea articolului lui Akinsha și scuze pentru „daunele aduse reputației, prejudiciului profesional și suferinței personale”. În caz contrar, „se va recurge la toate căile legale, inclusiv, dar fără a se limita la inițierea de proceduri pentru defăimare, fals și prejudicii de reputație, împreună cu cereri de despăgubiri și costuri juridice”.
Lacune de 17 ani în proveniență
Cohen spune că a moștenit picturile de la bunica lui în vârstă de 95 de ani, Eva Levando, care, la rândul său, le-a primit de la tatăl ei evreu ucrainean, Ben Ziion Levando. Potrivit actualului proprietar, Eva a adus tablourile din Rusia în Israel în 1990 și le-a păstrat sub pat până anul trecut, când le-a autentificat și evaluat istoricul de artă ucrainean Dmytro Horbachov, care a declarat că valorează între 160 și 190 de milioane de dolari. Tot Cohen a mai spus că Horbachov a inclus picturile într-o carte și le-a descris ca fiind „lucrări Malevich de primă clasă, de nivel muzeal”, potrivit artnews.com.
De ccealaltă parte, Akinsha semnalează lacune în proveniența picturilor. Lucrările sunt datate 1912 – 1918, dar Cohen a declarat că străbunicul lui a cumpărat una în 1929 – de la o parte necunoscută, ca plată pentru lucrările de contabilitate din Odessa – și că le-a achiziționat pe celelalte două în 1930, tot de la un vânzător neidentificat. Astfel, spune Akinsha, „nu există vreo informație despre cine a deținut aceste picturi înainte de Levando”.
Expoziția, un experiment curatorial
e-flux nu a comentat pe marginea cazului, însă MNAC – căruia curatorial i-a transmis o solicitare de reacție – a oferit un disclaimer pe site.
„Muzeul precizează că nu are expertiză în autentificarea acestor piese și nu își asumă o poziție în legătură cu atare aspecte. Decizia de a le include în expoziție s-a bazat exclusiv pe documentația oferită de proprietar – cercetare de specialitate, analize tehnice și documente de proveniență. Niciuna dintre persoanele care și-au exprimat rezervele și au lansat acuzații în spațiul public nu a solicitat consultarea în prealabil a acestei documentații.
De asemenea, ca parte din discursul defăimător la adresa muzeului, a fost lansată o informație – trunchiată și malițioasă – cu privire la sponsorizarea de care a beneficiat expoziția. Precizăm că suma în cauză este destinată exclusiv acoperirii costurilor pentru asigurarea securității suplimentare, necesară în cazul unor astfel de expuneri și care depășește capacitățile financiare ale MNAC.
«Kazimir Malevici. Supraviețuiri» este concepută ca un experiment curatorial – o invitație la reflecție asupra modului în care istoria artei este construită, interpretată și reevaluată. Includerea lucrărilor disputate nu constituie o validare instituțională a autenticității acestora”.
Cohen apreciază avertismentul public al MNAC drept „o practică instituțională standard atunci când este vorba despre lucrări istorice care pot să nu aibă o documentație arhivistică completă”. El asigură că muzeul a văzut rapoartele științifice, documentele de restaurare și evaluările înainte de a expune lucrările și că informațiile prezentate de MNAC s-au bazat pe surse academice de renume.
Acesta este al doilea caz controversat în care este implicat un mare muzeu de artă din România în ultimul an și jumătate. În ianuarie 2024, expoziția „Victor Brauner. Între oniric și ocult” de la Muzeul Național de Artă al României a fost în vizorul publicului și al media după ce au apărut acuzații privind faptul că include opere false.
Credit foto: curatorial
