Brâncuși și vioara construită dintr-o lădiță pentru portocale

În 2026, declarat oficial anul Constantin Brâncuși, marcând 150 de ani de la nașterea artistului, Academia Română organizează mai multe evenimente care sunt dedicate sculptorului declarat post-mortem membru al forului, în 1990.

Primul eveniment, un simpozion intitulat „Când arta îmbrățișează medicina − Ecorșeul și lucrările de tinerețe ale lui Constantin Brâncuși”, a avut loc în 28 ianuarie.

Doina Lemny, istoric de artă și curator, specialist în opera lui Constantin Brâncuși, a vorbit despre parcursul artistului, despre vioara construită de el dintr-o lădiță pentru portocale, despre muzica ce l-a însoțit permanent – fie în atelier, prin audițiile pe care le făcea la patefonul personalizat, fie în cercul de cunoscuți, din care făceau parte mai mulți muzicieni.

Constantin Brâncuși (1876, Hobița – 1957, Paris) s-a remarcat, inițial, ca artizan, în sculptura decorativă, la Școala de Arte și Meserii din Craiova. Sursele de încredere ale vremii sunt puține, însă, spune Doina Lemny, una dintre ele este cartea „Tinerețea lui Brâncuși”, de Vasile Georgescu Paleolog, apărută la București în 1967. Ea conține relatări ce i-au fost făcute direct de artist.

Pariu pe o vioară

Se spune, între altele, că Brâncuși a construit la Craiova o vioară dintr-o lădiță pentru portocale. „Se știe că Brâncuși a avut mai multe viori și chitări în atelier și că a fost foarte dotat din punct de vedere muzical. În atelier își adunase și discuri și difuzorul și patefonul pe care el însuși le-a transformat. A devenit un pasionat de muzică, intervenind în funcționarea acestor aparate”.

Evocarea viorii create de el este însă foarte simplă, fără amănunte, în carte. Lemny a consultat mai multe documente despre viața socială și culturală a Craiovei de la finalul secolului XIX, perioada în care el a lucrat și studiat acolo. Profesori, reprezentanți politici ai urbei, negustori se adunau la birtul lui Ion Zamfirescu, unde lucra Brâncuși, căruia I se spunea „Costache”.

După ce a ajuns, fugit de acasă, la Târgu Jiu de câteva ori, Brâncuși s-a stabilit câțiva ani la Craiova, oraș în plină dezvoltare atunci. A găsit de muncă la un birt, apoi la un restaurant. După doi ani, a fost recomandat lui Ion Zamfirescu. Acesta din urmă deținea o băcănie și o bodegă bine situate în oraș (pe strada Madona Dudu, la numărul 10). Clientela era aleasă, iar Brâncuși, în 1890, l-a întâlnit pe Ion Ciobanu, cunoscut sub numele de Ion Georgescu Gorjan, mai în vârstă decât el cu 7 ani, care lucra la magazinul-atelier Steaua Colorată, ținut de Ghiță Ionescu, care s-a oferit să îi găzduiască și care, mai târziu, l-a ajutat financiar pe când se afla la Paris.

Printre clienții de la bodegă Brâncuși a cunoscut tineri artizani, tâmplari și tapiseri, dintre care unii lucrau la atelierul unor austrieci ce i-au remarcat îndemânarea. „Vrând să se evidențieze, Brâncuși pariază că va putea realiza o vioară din scândurile unei lăzi pentru portocale. Cei de față impun condiția ca vioara să poată fi folosită”, povestește Doina Lemny.

Cum a realizat Brâncuși vioara

Constantin Brâncuși a ales scândurile cele mai fine, fără rugozități, pe care le-a pus la îmnuiat într-un amestec de apă și ulei de tisă, pe care l-a găsit în depozitul unui negustor vienez client al lui Zamfirescu.

A ales măduva unei crengi de păr, pentru a sculpta gâtul viorii, și a sculptat limba de la baza viorii dintr-o bucată de lemn de nuc. Pentru celelalte detalii, mai spune expertul, el a petrecut ore în magazinul italianului Baselli, care avea mai multe viori de vânzare, pentru a le studia. Arcușul lor era făcut dintr-un lemn exotic, așa că a decis să folosească lemn de tisă. În loc de fibre, a ales păr din coadă de cal.

După o iarnă întreagă, Brâncuși a prezentat vioara în fața clienților bodegii, peronalități ale orașului, între care Ghiță Ionescu, negustor de țesături, doi preoți, un funcționar de la Prefectură, un polițist și profesorul de geografie Brânzovenescu.

Impresionați de aspectul elegant, ei au vrut să fie și verificată, astfel că l-au chemat pe lăutarul Mihalache să o încerce. El a privit cu neîncredere instrumentul, l-a acordat și a cântat melodiile lui preferate.

Școala de la Craiova, Viena, București și Paris

Astfel, cei de față au propus să îl ajute pe tânărul artizan să se specializeze. I-au întocmit dosarul pentru a se înscrie la Școala de Arte și Meserii, ca să nu fie luat în Armată, și a fost acceptat cu bursă.

Constantin Brâncuși s-a dedicat școlii, a învățat desenul industrial, a învățat să practice sculptura decorativă, să folosească unelte. Nu văzuse vreodată sculptură în relief independentă, cum nici în oraș nu erau sculpturi, și se plimba prin cimitire pentru a observa monumente care erau cel mai aproape de aceasta.

Atrăgând atenția, primește comenzi precum un scaun de colț (care se află la Muzeul de Artă Craiova), un bufet, o casetă, un gherghef pe care l-a oferit soției lui Ghiță Ionescu, și rame din lemn.

A terminat cursurile școlii din Craiova în 1897, primul din clasă, și a primit din partea susținătorilor lui o călătorie la Viena, pe Dunăre. În acea vară, lucrând acolo la un atelier de mobilă, a descoperit capitala imperială, muzeele în care petrecea ore.

Ulterior, a primit mai multe comenzi, a realizat și un joc de loto pe care l-a dăruit tot soției lui Ionescu, și bustul lui Gheorghe Chițu, director al Școlii din Craiova, însă acesta a fost pierdut în timp. Un altul, al împăratului Vitelius, a rămas însă în depozitul școlii, fiind redescoperit abia în 1943, când era sărbătorită Săptămâna Olteniei. I-a fost oferit lui Brâncuși și un post de profesor, însă el și-a dorit să ducă mai departe studiile.

S-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București în 1898. Cei care l-au susținut au încercat să îl convingă să rămână la Craiova, nefiind siguri că îl mai puteau ajuta altfel. Brâncuși a vândut mica sa parte din moștenire unui văr și a renunțat și la logodna cu Ioana, o tânără spălătoreasă. Edilii din Craiova, adaugă Doina Lemny, l-au recomandat totuși la București pentru admitere și Brâncuși a fost nevoit să realizeze o replică după capul personajului Laocoon. A fost admis primul.

În timpul studiilor la București, perioadă în care primea în continuare burse din Craiova – de la sponsori privați și de la instituții -, el a cântat și în cor, a lucrat la un restaurant, și a intrat în mediul muzicienilor. A învățat să sculpteze – academic – în ghips, abandonând lemnul, apoi în argilă. A fost premiat pentru „Mars Borghese”, „Studiu de anatomie (nud masculin văzut din spate)” și „Nud masculin”, toate datate 1901, lucrări care există azi doar imortalizate în fotografii. Cazul și altor creații timpurii ale lui.

Până la vârsta de 30 de ani, a avut burse, a fost ajutat de compatrioți, care i-au cumpărat sculpturile realizate la Paris, unde a ajuns în 1904. El a considerat că s-a achitat în țară de datoria față de sponsori, având proiectul de a ajunge la Paris, unde jumătate de an a practicat în atelierul lui Auguste Rodin.

O întâlnire astrală și muzele lui Brâncuși

În 28 ianuarie 2026, a fost lansat și volumul „A Match Made in Heaven: Dimitrie Gerota – Constantin Brancusi. The Story of the Fayed Man”, pentru a cărui versiune în limba română – „O întâlnire astrală: Dimitrie Gerota – Constantin Brâncuși. Povestea Ecorșeului” –, apărută în urmă cu doi ani la Editura Academiei, Doina Lemny a scris prefața.

„Ecorșeul” (1901 – 1902), lucrarea realizată de sculptor în colaborare cu doctorul Dimitrie Gerota și alți profesori – o imagine a corpului uman fără piele -, reprezintă primul proiect care i-a adus notorietate lui Constantin Brâncuși. Realizată la finalul studiilor tânărului artist la Școala Națională de Arte Frumoase din București, lucrarea a reprezentant un moment crucial în dezvoltarea studiului academic românesc. Ea aparține Colegiului Național „Carol I” Craiova și a fost doar de două ori expusă în țară – la Universitatea de Artă din București și la Muzeul Național de Artă Timișoara, în perioada 2023 – 2025.

Doina Lemny este și curatoarea expoziției „Brâncuși și muzele sale”, găzduită de Art Safari New Museum în perioada 18 septembrie – 20 decembrie 2026.

Având la bază o cercetare realizată de expertul internațional în Brâncuși, doctor în istoria artei și curator onorific la Musée national d’art moderne – Centre Georges Pompidou (Paris), expoziția își propune „să depășească frumusețea fascinantă a suprafeței sculpturilor brâncușiene și să exploreze relația artistului cu femeile din viața sa – prietene, iubite, admiratoare, confidente și surse de inspirație”, spune Art Safari. Este explorată puterea creativă a femeilor care l-au inspirat pe Constantin Brâncuși, putere pe care sculptorul, prin maniera sa novatoare, a încapsulat-o în obiecte de artă moderne, dar de o valoare artistică atemporală. Lemny semnează volumul „Brancusi et ses muses”, apărut la editura franceză Gourcuff-Gradenigo în anul 2023.

Foto: arhiva curatorial