Cei mai falsificați artiști din istorie
O operă de artă falsificată este, în general, considerată a fi o copie a unei opere existente. Dar ce se întâmplă atunci când un artist își copiază propria operă? O lucrare contrafăcută, pe de altă parte, imită stilul unui artist pentru a crea o operă nouă. Înșelăciunile din lumea artei pot deveni complicate și persistă. Unii experți estimează că aproximativ jumătate din piața secundară de artă este alcătuită din falsuri și atribuiri eronate.
Anumite opere neautentice — realizate de falsificatori cunoscuți precum Han van Meegeren (care a creat falsuri după Johannes Vermeer) și Wolfgang Beltracchi (responsabil pentru sute de opere false) — sunt apreciate pentru ce aduc nou și pentru poveștile privind demascarea lor.
Alteori, operele de artă pot fi inițial considerate falsuri, dar ulterior identificate ca fiind autentice prin intermediul analizelor științifice. Muzeele nu sunt imune la aceste fenomene. Nu o dată s-a întâmplat ca mari instituții să reconsidere atribuții ale unor opere.
În caz de îndoială, scrie artnews.com, experții se bazează pe cei trei piloni ai autentificării unei opere de artă: analiza stilistică, proveniența și analiza științifică.
Jean-Baptiste-Camille Corot, Auguste Rodin, Amedeo Modigliani, Giorgio de Chirico, Salvador Dalí, Andy Warhol și Jean-Michel Basquiat se numără printre artiștii cel mai des falsificați.
Jean-Baptiste-Camille Corot
Jean-Baptiste Camille Corot (1796 – 1875), cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea, a fost unul dintre cei mai copiați pictori ai vremii, falsurile fiind produse în număr mare între anii 1870 și 1939.
Există o remarcă celebră a istoricului de artă René Huyghe despre pictorul francez: „Corot a pictat trei mii de pânze, dintre care zece mii au fost vândute în America”.
Un singur atelier belgian a produs 235 de peisaje false ale lui Corot numai în 1888. Chiar și așa, cifra lui Huyghe este exagerată, iar în Europa există la fel de multe falsuri ale lui Corot ca în Statele Unite, care au intrat în colecțiile muzeelor la începutul secolului al XX-lea, inclusiv Luvru.
Auguste Rodin
Sculptorul francez Auguste Rodin (1840 – 1917) a fost falsificat atât de des încât unii dintre falsificatorii săi sunt cunoscuți. Printre ei se numără Odilon Roche, care colecționa desene ale artistului, și Ernest Durig, care pretindea că este ultimul elev al lui Rodin și își vindea desenele sub pretextul că erau cadouri de la maestru (inclusiv unul care a ajuns în colecția Muzeului Metropolitan de Artă).
Nouă falsuri realizate de Durig au fost incluse într-o expoziție itinerantă din 1971 – 1972 intitulată „Desenele lui Rodin: adevărate și false”, care a fost prezentată la Galeria Națională de Artă din Washington și apoi s-a mutat la Muzeul Solomon R. Guggenheim din New York. Aceasta cuprindea 132 de desene ale lui Rodin alături de 28 de falsuri ale operei sale, precum și o secțiune intitulată „adevărate și false”, în care vizitatorii erau provocați să examineze 30 de lucrări fără etichete și să încerce să distingă care erau cele autentice și care cele false.
Sculpturile din bronz ale lui Rodin sunt de asemenea o adevărată momeală pentru falsificatori. Au fost turnate în repetate rânduri „originale” postume din bronz pornind de la modelele din ipsos ale artistului, adesea fără marcaje clare care să indice că sunt reproduceri. În 2019, de exemplu, Muzeul Rodin, care deține drepturile asupra operelor artistului, a depus plângere împotriva comerciantului de artă parizian Robert Crouzet și a comerciantului de artă american Gary Snell. Primul a vândut 16 modele ale lui Rodin lui Snell, care a turnat apoi aproximativ 1.700 de lucrări ce nu erau marcate ca reproduceri. Unele dintre falsuri purtau chiar semnătura lui Rodin și marca turnătoriei Fonderie Rudier, în locul mărcii turnătoriei unde fuseseră de fapt realizate.
Amedeo Modigliani
Artistul italian Amedeo Modigliani (1884 – 1920) a oferit, în timpul vieții, sute de desene, astfel că proveniența e greu de stabilit.
Apărând în ultimele decenii atât de multe controverse în jurul operelor considerate sau atribuite lui, e greu de avut încredere că o lucrare este a lui. Pe de o parte, unii cred că Moïse Kisling, coleg de breaslă și prieten apropiat, a finalizat unele dintre lucrările lui Modigliani, după moartea acestuia. Indiferent, falsurile au început să apară imediat după moartea prematură a artistului și au persistat de atunci. Situația este atât de extremă încât, în 2017, o expoziție dedicată lui Modigliani de la Palazzo Ducale din Genova s-a încheiat brusc, când o treime din lucrări au fost confiscate de poliția italiană, fiind suspectate că ar fi falsuri.
Amadeo Modigliani, „Nu assis au collier/ Nud așezat cu colier”
Galeria Pace și Institutul Restellini din Geneva au colaborat la un catalog raisonné Modigliani, care a fost lansat la începutul acestui an.
Marc Glimcher, CEO al Pace, a apreciat că Institutul Restellini stabilește un nou standard în ceea ce privește cataloagele raisonné. „Nu este doar publicația definitivă despre artist, ci stabilește și un nou standard pentru toate cataloagele raisonnés. Metodologia sa inovatoare și utilizarea științei și tehnologiei ca parte a acestui proiect de zeci de ani, care implică zeci de experți din întreaga lume, a dus la autentificarea unui total de 424 de lucrări ale artistului, dintre care multe suntem încântați să le expunem la galeria noastră din New York în 2027”.
Giorgio de Chirico
Una este când artiștii sunt copiați de alții și cu totul altceva când artiștii se copiază singuri. Acesta este cazul suprarealist al lui Giorgio de Chirico (1888 – 1978).
Operele lui timpurii, cu peisaje onirice și misterioase, „stilul său metafizic”, au rămas foarte populare chiar și după ce a trecut la pictura în stil neoclasic, pe care colecționarii o considerau mai puțin atractivă. Fiind mereu un pragmatic, Giorgio de Chirico a recurs la reproducerea propriilor sale lucrări anterioare (mai ales a celor de succes comercial), ceea ce nu ar fi fost în sine o problemă – cu excepția faptului că le-a și antedatat. Le-a numit „verifalsi” (falsuri adevărate) și nu a văzut vreo problemă în acest sens, întrucât originalele erau proprietatea sa intelectuală.
Situația s-a complicat și mai mult când Giorgio de Chirico nu a mai fost singurul care își falsifica operele. Se pare că au creat replici ale operelor lui și unii suprarealiști, precum Óscar Domínguez, Max Ernst și Remedios Varo, dar și alții.
Artistul a început să-și supravegheze propria piață, denunțând public falsurile. Potrivit unui articol din 1961 publicat în revista Time, un critic de artă milanez afirma că „60% din tablourile pe care le confiscă sunt, de fapt, falsuri; 30% le-a pictat el însuși, iar 10% le-a pictat el însuși, dar a uitat de ele”.
Salvador Dalí
Artistul spaniol Salvador Dalí obișnuiaa să semneze în alb mii de foi de hârtie pe care erau apoi mprimate ediții limitate. Este evident că acestea au fost folosite abuziv. Potrivit secretarului lui Dalí, John Peter Moore, artistul a semnat aproximativ 350.000 de foi de hârtie goale de-a lungul carierei sale.
Standardele de proveniență sunt mai permisive în cazul tipăriturilor, deoarece acestea există în mai multe exemplare, ceea ce le face mai ușor de falsificat, dar au existat cazuri în care chiar și foile semnate în prealabil de Dalí au fost falsificate. Drept urmare, piața tipăriturilor artistului este plină de falsuri.
Salvador Dali, The Persistence of Memory
Acestea sunt adesea demascate atunci când sunt expuse în muzee de renume. În 2025, poliția italiană specializată în artă a confiscat 21 de opere din expoziția „Dalí: între artă și mit”, de la Palazzo Tarasconi din Parma, susținând că acestea erau false. Potrivit anchetatoarei specializate în fraude din domeniul artei, Colette Loll, incidentul a reprezentat a treia confiscare majoră de opere ale lui Dalí efectuată de carabinieri.
Andy Warhol
Andy Warhol (1928 – 1987), cunoscut pentru lucrările în serii, maestru al producției în masă, a folosit o tehnică populară de serigrafie pe bază de fotografie, care este relativ ușor de reprodus.
Potrivit expertului Richard Polsky, există indicii revelatoare: în primul rând, cerneala de pe serigrafiile lui Warhol nu era perfect uniformă – în unele locuri era prea densă, în altele prea subțire – așa că tipăriturile care nu prezintă această variație ar putea fi false; starea impecabilă e un posibil indiciu că lucrarea a fost retipărită de o tipografie.
Lucrările lui Warhol cu Marilyn Monroe se numără printre cele care sunt falsficate cel mai des, un indiciu revelator fiind linia trasată de mână folosită pentru a face diferența între numărul tipăriturii și tirajul ediției, pe care falsificatorii de obicei o greșesc.
Alte lucrări ale lui Warhol falsificate frecvent sunt „Flower”, „Maos” și „Electric Chairs”.
Dintre lucrările lui din perioada pre-Pop, desenele lui Warhol cu pantofi și pisici sunt populare printre falsificatori.
În 2021, colectivul artistic MSCHF din Brooklyn a cumpărat un desen al lui Warhol, intitulat „Fairies” (1954), în valoare de 20.000 de dolari, și a creat 999 de copii identice. Distrugând documentul care identifica originalul, autorii au amestecat desenul autentic al lui Warhol în lot, iar desenele au fost vândute cu 250 de dolari bucata. „Lumea Artei cu A mare este mult mai preocupată de autenticitate decât de estetică”, a scris colectivul. „Prin falsificarea în masă a lucrării «Fairies», ștergem urmele provenienței operei de artă. Deși fizic neafectată, distrugem orice încredere viitoare în veridicitatea operei. Prin îngroparea unui ac într-un morman de ace, facem ca originalul să fie la fel de fals ca oricare dintre replicile noastre.”
Jean-Michel Basquiat
Jean-Michel Basquiat (1960 – 1988) a fost în ultimii ani subiectul unui scandal ce a implicat o reputată instituție americană de artă. În expoziția „Heroes & Monsters: Jean-Michel Basquiat” din 2022 de la Muzeul de Artă Orlando au fost incluse 25 de falsuri – evenimentul a fost suspendat, FBI a preluat lucrările. O investigație ulterioară a furnizat dovezi că lucrările nu erau originale, iar Michael Barzman, un licitator din Los Angeles, a recunoscut, în cadrul unui acord, că a ajutat el însuși la pictarea și vânzarea operelor.
Operele artistului american Jean-Michel Basquiat sunt foarte căutate încă din perioada de glorie a lui, din anii 1980, însă un val constant de falsuri a început să apară după ce unul dintre tablourile sale s-a vândut cu 110,5 milioane de dolari la o licitație organizată în 2017 la Sotheby’s New York.
Potrivit lui Richard Polsky, expert în autentificarea operelor lui Basquiat, există câteva indicii care pot sugera că o lucrare atribuită artistului ar putea fi un fals. Falsificatorii au tendința de a include coroane aurii și de a semna lucrările în mod vizibil pe față sau pe verso, deși Basquiat nu și-a semnat vreodată lucrările pe față, iar multe dintre ele sunt nesemnate. Tablourile realizate pe obiecte găsite sau lucrările care au o poveste incredibilă în spate sunt cazuri frecvente de falsificare.
Spre deosebire de artiștii din trecut, ale căror falsuri pot fi identificate prin testarea științifică a materialelor, acest element al procesului de autentificare nu este de ajutor în eliminarea falsurilor lui Basquiat, deoarece materialele pe care le-a folosit sunt încă disponibile pe scară largă.
Fotografie principală: „Possibly Real Copy Of ‘Fairies’ by Andy Warhol”, MSCHF, 2021
