Cine a fost „Mica dansatoare” a lui Degas, aleasă model dintre „șobolanii de operă”

Singura sculptură pe care pictorul francez Edgar Degas a împărtășit-o vreodată cu publicul a stârnit indignare. Degas a debutat cu sculptura sa realistă din ceară de albine, păr uman, reprezentând „La Petite Danseuse de Quatorze Ans”/ „Little Dancer Aged Fourteen” (1879-81) la expoziția impresionistă din 1881 de la Paris. Criticul de artă Paul Mantz a criticat atunci figura ca fiind o „floare a depravării precoce”, observând că „își mișcă fața înainte, sau mai degrabă botul ei mic – și acest cuvânt este complet corect, deoarece fetița seamănă cu un șobolan”.

Publicul a început să o accepte prin anii 1920. În prezent, există 27 de mulaje din bronz ale Micuței dansatoare și două mulaje din ipsos prin instituții și colecții din întreaga lume.

Cu toate acestea, originalul se află într-o vitrină protejată (atacată anul trecut de protestatarii împotriva schimbărilor climatice) la Galeria Națională de Artă din Washington.

Insulta tăioasă a lui Mantz, care a asemănat figura cu un rozător, nu a fost născută doar din răutate. Tinerele fete din medii sărace veneau în număr mare la baletul francez, la sfârșitul anilor 1800, adesea pentru a ajuta la generarea de venituri pentru familiile lor. Aceste dansatoare, care aspirau la celebritate și la pretendenți bogați, erau numite în mod colocvial „șobolani de operă”. Dar Micuța dansatoare a lui Degas avea un nume: Marie van Goethem.

Galeria Națională de Artă a explicat că Van Goethem era fiica unui croitor și a unei spălătorese. Sora ei mai mare, Antoinette, a ajutat la întreținerea familiei lor prostituându-se. Cea mai tânără Van Goethem a început să danseze de la vârsta de 11 ani, pentru că atunci a cunoscut-o Degas. Majoritatea patronilor se foloseau de calitatea lor de membru pentru a le cuceri pe tinere, oferindu-le afecțiune fizică cu promisiunea unei vieți mai bune.

Degas era exigent cu modelele sale

Degas, însă, s-a folosit de accesul său la Van Goethem pentru a o angaja ca model. „I-a plătit Mariei un salariu corect și, după știința noastră, nu a profitat niciodată de ea”, mi-a spus Kimberly Jones, curator al Galeriei Naționale pentru picturi franceze din secolul al XIX-lea. „Era cunoscut pentru faptul că era destul de exigent cu modelele sale și le cerea să adopte ipostaze incomode, dar nu au existat niciodată acuzații de comportament nepotrivit. Marie era probabil mai în siguranță cu Degas decât oriunde altundeva”.

Van Goethem a fost concediată din balet în 1882, înainte de a putea susține examenul de dans, pentru că a întârziat la o singură repetiție. Nimeni nu știe dacă era talentată. „De asemenea, nu știm când sau cum a întâlnit-o Degas sau de ce s-a remarcat ea în mod special pentru Degas”, a afirmat Jones. „Având în vedere modul în care el o portretizează, concentrându-se pe membrele ei greoaie și pe postura dezagreabilă, este posibil ca pur și simplu ciudățenia ei adolescentină să fi fost cea care i s-a părut cea mai interesantă”.

Odată ce Van Goethem a părăsit teatrul, a dispărut și din ochii publicului. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu ea, deși un musical din 2014 centrat pe povestea ei se încheie cu o notă de speranță. Se spune că sora ei mai mică, Charlotte, a devenit o balerină talentată. Istoria artei nici măcar nu este sigură dacă Van Goethem știa că a stârnit o revoltă. „Pare puțin probabil, dacă nu chiar improbabil, ca ea să nu fi auzit despre asta”, a spus Jones.