Clubul marilor artiști dispăruți prea devreme

Pictori, fotografi și artiști performer precum Haring, Bazille, Schiele, dispăruți prematur, au marcat istoria artei.

De la picturile sfâșietoare ale Charlottei Salomon la liniile torturate ale lui Egon Schiele și expresionismul viu al lui August Macke, aceștia aveau un viitor promițător, dar soarta a decis altfel.

Cariera lor artistică a fost tragic întreruptă. Cu toate acestea, ei au lăsat o amprentă durabilă asupra istoriei artei. Ei formează un cerc sinistru, asemenea celui mai cunoscut „club al celor 27”, care reunește muzicieni precum Amy Winehouse, Jimi Hendrix, Janis Joplin și Kurt Cobain, toți morți la vârsta de 27 de ani.

Masaccio, mort la 27 de ani

Născut în 1401, Tommaso di Ser Giovanni, cunoscut sub numele de Masaccio, nu avea nici măcar 5 ani când tatăl său a murit. În 1417, o urmează pe mama sa la Florența, care tocmai se recăsătorise. Aici se familiarizează cu operele maeștrilor Donatello și Brunelleschi și primește învățătura lui Bicci di Lorenzo, al cărui atelier îl părăsește în 1422 pentru a se alătura breslei Arte dei Medici e Speziali. Din această perioadă datează primele sale lucrări. La 23 de ani, începe colaborarea cu pictorul Masolino da Panicale: în special „Sfânta Ana”, „Fecioara cu Pruncul și cinci îngeri”, păstrată la Galeria Uffizi din Florența, sau prodigiosele fresce din capela Brancacci din Santa Maria del Carmine. Dar opera majoră a lui Masaccio rămâne fresca „Trinitatea” (1425) pentru biserica Santa Maria Novella. La 27 de ani, în 1428, Masaccio moare în mod misterios în timpul unei călătorii la Roma cu Masolino da Panicale.

Fréderic Bazille, mort la 29 de ani

La 28 noiembrie 1870, în plin război franco-prusac, Frédéric Bazille (1841-1870) se prăbușește, rănit la braț și la abdomen în timpul asaltului de la Beaune-la-Rolande, în departamentul Loiret. Tânărul provenit dintr-o familie bună, originar din Montpellier, nu împlinise încă 29 de ani, dar deja se făcuse remarcat cu lucrarea sa „Scène d’été” (Scenă de vară), expusă la Salonul din 1870. O carieră scurtă – de doar șapte ani – în care, după ce a fost format în atelierul academicului Charles Gleyre, Bazille a pictat aproximativ cincizeci de tablouri – printre care capodopera sa „La Réunion de famille” – alături de impresioniștii Claude Monet, Berthe Morisot, Edgar Degas sau Auguste Renoir, cu care a împărțit un atelier. Prima expoziție a grupului, în 1874, la Nadar, pe bulevardul Capucines, a avut loc la patru ani după moartea sa, fără ca vreuna dintre picturile sale să fie expusă. Dar talentul său a fost redescoperit. În 1992, Muzeul Fabre din Montpellier i-a organizat o expoziție, înainte ca o retrospectivă națională să îi fie dedicată la Muzeul Orsay în 2016.

Charlotte Salomon, decedată la vârsta de 26 de ani

O artistă care a ales calea creației pentru a evita să decadă. Născută în 1917, Charlotte Salomon (1917-1943) provine dintr-o familie evreiască din Germania. Fiică unică, nu avea nici măcar zece ani când mama ei s-a sinucis. În 1933, într-un climat dominat de antisemitism, a fost nevoită să-și întrerupă studiile strălucite la Facultatea de Arte Frumoase din Berlin. După tragica Noapte de Cristal din 9-10 noiembrie 1938, familia Salomon a părăsit Germania, iar Charlotte s-a alăturat bunicii materne pe Coasta de Azur. Acolo, pentru a lupta împotriva disperării, se lansează într-o serie de lucrări pe hârtie: în 18 luni, produce 1.325 de guașe și acuarele însoțite de texte și muzică, formând un ansamblu intitulat „Vie? ou Théâtre?”.

O operă cutremurătoare în care transpare suferința unei familii afectate de sinucidere și depresie. Câteva luni mai târziu, ea se căsătorește cu Alexander Nagler, un refugiat evreu de naționalitate austriacă, dar cuplul este denunțat și deportat. La vârsta de 26 de ani, însărcinată în luna a cincea, Charlotte Salomon este trimisă într-una dintre camerele de gazare de la Auschwitz-Birkenau. Înainte de arestare, ea îi încredințase operele sale unui prieten, doctorul Moridis, spunându-i: „Păstrați-le cu grijă, ele reprezintă întreaga mea viață”.

Egon Schiele, mort la vârsta de 28 de ani

Născut în 1890, în inima fostului Imperiu Austro-Ungar, Egon Schiele este inclus încă de mic în lumea muzicală, literară și artistică vieneză. Susținută de Gustav Klimt (pe care Schiele îl întâlnește la 17 ani), mișcarea Secession eliberează creația de conservatorismul și academismul ambiant. Schiele merge și mai departe decât mentorul său și pune bazele expresionismului, elaborând, la doar 20 de ani, un vocabular care revoluționează pictura, în care fețele sunt emaciate și corpurile violente: „Un artist trebuie să fie, mai mult decât oricine altcineva, un om, și trebuie să iubească moartea și să iubească viața”, afirmă el. Decedat în plină glorie, Schiele a murit în octombrie 1918 de gripă spaniolă, la trei zile după soția sa, însărcinată, și la câteva luni distanță de Klimt, cu 32 de ani mai în vârstă decât el.

Keith Haring, mort la 31 de ani

El a introdus graffiti-ul în istoria artei moderne. Născut în Pennsylvania, Keith Haring (1958-1990) a dezvoltat de foarte tânăr o pasiune pentru desen. După studiile la Școala de Arte Vizuale din New York, frecventează cluburile, squaturile și mediul contraculturii. În anii 1980, îl întâlnește pe Jean-Michel Basquiat și dezvoltă o operă apropiată de graffiti, influențată de art brut și pop art. Antiburghez și anticonformist, tapetează coridoarele metroului cu siluetele sale desenate cu cretă. „Arta nu este o activitate elitistă rezervată aprecierii unui număr redus de amatori, ci se adresează tuturor”, susținea el. Autodidact, Haring deschide în 1986 un Pop Shop unde vinde tricouri, jucării și alte produse derivate. Diagnosticat cu HIV în 1988, el creează Fundația „Keith Haring” pentru a veni în ajutorul victimelor SIDA. Activist convins, el moare la 16 februarie 1990, lăsând în urmă o operă universală.

August Macke, mort la 27 de ani

De mic, nu se gândea decât la pictură. Format la Düsseldorf, August Macke (1887-1914) călătorește prin Europa înainte de a-l întâlni pe Franz Marc în 1910, o întâlnire decisivă, o prietenie care îl conduce la aventura strălucitoare a „Cavalier Bleu”, expunând la München și la Moscova în 1911. Era prieten cu Max Ernst, Robert Delaunay și, mai ales, cu Paul Klee, la care a locuit împreună cu soția sa Elisabeth înainte de a explora Tunisia… Visul s-a spulberat când a fost mobilizat în timpul Primului Război Mondial în regimentul de infanterie din Champagne. Pictorul a murit în luptă la 26 septembrie 1914, lăsând în urmă doi copii.

Jean-Michel Basquiat, mort la 27 de ani

El este cometa artei. Pentru că, într-o carieră fulminantă de un deceniu, Jean-Michel Basquiat (1960-1988) a realizat opera unei vieți: 1.000 de pânze, 2.000 de desene. Născut în Brooklyn chiar înainte de Crăciunul anului 1960, dintr-un tată haitian și o mamă de origine portoricană, acest autodidact a frecventat de foarte devreme muzeele din New York. În 1977, după ce a descoperit lumea graffiti-ului, Jean-Michel a început să-și semneze primele opere – tricouri și cărți poștale pictate – cu acronimul SAMO©, de la „Same old shit”. După o scurtă incursiune în lumea muzicii, s-a dedicat cu frenezia picturii, frecventând în special cercul lui Keith Haring. 1982 este anul său: este remarcat de galeristul vedetă Larry Gagosian, apare pe prima pagină a New York Times Magazine și îl întâlnește pe Andy Warhol, a cărui moarte în 1987 îl va distruge. Dependent de heroină și cocaină, drogurile îl răpesc în 12 august 1988.

Ana Mendieta, decedată la vârsta de 36 de ani

La 8 septembrie 1985, Ana Mendieta (1948-1985) a murit în urma unei căderi de la etajul 34 al unui zgârie-nori din Greenwich Village, New York. Tânăra artistă americano-cubaneză nu avea nici măcar 40 de ani. Considerată una dintre cele mai prolifice artiste din perioada postbelică, Ana Mendieta lasă în urmă o operă bogată, la intersecția dintre land art și body art. Născută la Havana, ea a fost exilată la vârsta de 12 ani în Statele Unite, în urma loviturii de stat a lui Fidel Castro. Absolventă a unui master în pictură, artista explorează în opera sa teme precum feminismul, religia, sexualitatea sau natura. Ea își folosește corpul ca vector de creație în lucrările sale și pune sub semnul întrebării reprezentarea violenței sexuale și a patriarhatului. Căsătorită cu opt luni mai devreme cu Carl Andre, un sculptor al minimalismului american, ea moare în urma unei dispute. Acuzat inițial, sculptorul a fost achitat după un proces care a durat trei ani. Însă îndoielile cu privire la moartea artistei persistă, iar manifestațiile feministe continuă și astăzi. Moartea sa rămâne un mister pentru lumea artei.