Colecția moștenitoarei care l-a susținut pe Van Gogh, expusă la Londra
Helena Kröller-Müller este cunoscută mai ales ca una dintre primele colecționare care a recunoscut importanța stilului pictural neobișnuit al lui Vincent van Gogh. În doar trei decenii, ea a adunat o colecție magnifică de aproximativ 11.500 de obiecte, incluzând lucrări ale unor personalități marcante ale neoimpresionismului și artei moderne, precum Camille Pissarro, Georges Seurat, Pablo Picasso și Piet Mondrian.
Ea a reușit să stabilească un nou model de filantropie artistică.
De mai bine de opt decenii, colecția este expusă publicului la Muzeul „Kröller-Müller” din Olanda. Acum, viziunea colecționarei pioniere ajunge la Londra odată cu deschiderea expoziției „Radical Harmony: Helene Kröller-Müller’s Neo-Impressionists” (Armonie radicală: neoimpresioniștii Helenei Kröller-Müller), o nouă expoziție împrumutată la Galeria Națională din Marea Britanie, care va putea fi văzută până la 8 februarie 2026.
Georges Seurat, „Chahut”
Având ca punct central sfârșitul secolului al XIX-lea, expoziția va prezenta figuri de seamă precum Van Gogh, Paul Signac, Camille Pissaro și Seurat – a cărui celebră lucrare „Le Chahut” (1889-90) este expusă pentru prima dată în Marea Britanie – precum și pictori mai puțin cunoscuți, dar importanți, ale căror cariere au fost ajutate să se afirme de Kröller-Müller, precum Jan Toorop, Théo van Rysselberghe, Henri-Edmond Cross și Maximilien Luce. Distribuția este completată cu câteva împrumuturi selectate din colecții private, inclusiv lucrări ale renumitei pictorițe Anna Boch.
Anna Boch, „Evening”
Cum a reușit o moștenitoare germană fără experiență în artă să construiască o colecție atât de importantă pentru epoca respectivă?
Născută în 1869 într-o familie de industriași înstăriți, Kröller-Müller avea doar 19 ani când s-a căsătorit cu cel mai promițător angajat al tatălui său, antreprenorul olandez Anton Kröller. În timp ce el era ocupat să transforme Müller & Co. într-o companie internațională extrem de profitabilă, Helene a avut patru copii înainte de a împlini 30 de ani. Abia câțiva ani mai târziu, în 1905, a putut să-și dedice timpul liber dezvoltării interesului pentru artă.
Cea mai mare colecție privată de Van Gogh din lume
În scurt timp, profesorul lui Kröller-Müller, Hendricus Petrus Bremmer, a devenit un fel de consilier de artă, vizitând studiouri, galerii și case de licitații în numele lui Kröller-Müller pentru a o ajuta să găsească noi lucrări. Până în 1913, ea înființase deja un muzeu privat care îi purta numele la Haga, primul dedicat artei moderne din Olanda.
Dar, pe măsură ce colecția ei creștea rapid, Kröller-Müller a fost recunoscută pentru mult mai mult decât simpla semnare de cecuri. Cu mult înainte ca acesta să devină unul dintre cei mai apreciați artiști din istoria artei, ea a adunat cea mai mare colecție privată de Van Gogh din lume, cu nu mai puțin de 91 de tablouri și 180 de lucrări pe hârtie. Interesul ei pentru impactul neoimpresioniștilor, precum Van Gogh, asupra evoluției artistice a epocii sale a determinat-o să publice în 1925 cartea „Considerații privind problemele dezvoltării picturii moderne”, în care Kröller-Müller a propus două curente dominante în arta modernă: realismul și idealismul.
Kröller-Müller a fost chiar o pionieră a esteticii clasice a galeriilor de artă modernă de tip „cub alb”, pe care a luat-o în considerare pentru prima dată împreună cu renumitul designer De Stijl Bart van der Leck în 1916 pentru sala de artă din noua sa vilă. Deși planul a fost în cele din urmă abandonat ca fiind prea radical, aspectul a fost adoptat mai târziu, după ce Kröller-Müller a lăsat moștenire colecția sa națiunii olandeze și a supravegheat proiectarea unui nou muzeu de către arhitectul belgian Henry van der Velde. De la deschiderea sa în 1938, cu un an înainte de moartea lui Kröller-Müller, muzeul ei a fost găzduit pe fosta proprietate privată a lui Helene și Anton, Parcul Național Hoge Veluwe, acum un parc național în Otterlo.
Georges Seurat, „Sunday at Port-en-Bessin”
Colecția lui Kröller-Müller a început cu Van Gogh și a devenit atât de îndrăgostită de artistul olandez încât, în 1912, a pornit într-o „vânătoare a celor mai bune lucrări ale lui Van Gogh” împreună cu Bremmer la Paris. Când i-a oferit spațioasa sală din fața primului ei muzeu un an mai târziu, a fost o declarație de susținere a unui artist pe atunci neglijat. Ea a descris efectul picturilor sale ca fiind „puternic, dramatic și greu, ca loviturile de ciocan”, cu excepția câtorva lucrări excepționale care erau, dimpotrivă, „delicate sau foarte calme”.
Pe lângă primele sale tablouri de Van Gogh achiziționate în 1907 – „Four sunflowers gone to seed” (1887) și „Edge of a Wood” (1883) – expoziția de la National Gallery va include „The Sower/ Semănătorul” (1888), realizat după un tablou cu același nume din 1850 al lui Jean-François Millet. Figura muncitorului agricol care împrăștie semințe în lumina caldă a amurgului va deveni o temă comună, dar, în acest caz, atenția privitorului se concentrează mai ales asupra pământului cu textură densă al terenului recent arat.
După Van Gogh și Seurat, pictorul francez Henri-Edmond Cross este unul dintre cei mai bine reprezentați artiști din colecția Kröller-Müller. El era apreciat probabil cel mai mult pentru peisajele sale liniștite, abstracte, care, în cuvintele colecționarului, surprind „realitatea pură și neschimbătoare din spatele formelor schimbătoare ale naturii”.
Foto credit: National Gallery
