Curiosul caz al celei mai mari pânze a lui Picasso
Pânza de scenă din 1924 pentru „Le Train Bleu” al Baletului Rus este cunoscută ca fiind cea mai mare pânză a lui Picasso – are dimensiuni impresionante de 10,4 pe 11,6 metri (considerabil mai lungă decât autobuzele londoneze care transportă vizitatorii la sediul său din Victoria & Albert East Storehouse). Este chiar semnată de Picasso, chiar dacă nu el a pictat-o efectiv.
Designul exemplarului supradimensionat al Muzeului V&A surprinde atletismul revigorant al „Le Train Bleu” (sportul ocupă un loc important în balet) și a fost realizat de designerul Aleksandr Konstantinovich Chachba-Sharvashidze (membru al familiei regale georgiano-abhaziene) după o pictură originală din 1922 a lui Picasso.
„Two Women Running along the Beach (The Race)” – o pictură considerabil mai mică, de doar 35 x 43 cm – a fost realizată de Picasso în timpul unei șederi la stațiunea balneară Dinard, de pe coasta de nord a Franței.
Ascunsă 100 de ani
Realizată în stilul neoclasic, care a dominat opera sa în această perioadă, pictura înfățișează două femei îmbrăcate în togi, alergând mână în mână în fața unui cer albastru. Creată în anul următor nașterii primului său copil, Paulo, „The Race” a apărut într-o perioadă pozitivă din viața artistului, în primii ani ai căsătoriei sale cu Olga Khokhlova, balerină la Ballets Russes.
Khokhlova a lucrat ca dansatoare în cadrul companiei Ballets Russes din Paris, sub conducerea fondatorului, patronului și impresarului Serge Diaghilev, care a supervizat compania de la înființarea sa în 1909 până la moartea sa în 1929. „Le Train Bleu”, un balet într-un act coregrafiat de Bronislava Nijinska pe baza unei povestiri de Jean Cocteau, a fost, de asemenea, sub conducerea sa și a avut premiera la 26 mai 1924. Baletul se concentra pe scene sportive de pe Riviera franceză, cu dansatori îmbrăcați în ținute sportive create de Coco Chanel.
Diaghilev a văzut pentru prima dată pictura lui Picasso, „Two Women Running along the Beach”, la Paris, și a comandat șapte artiști să lucreze la o versiune gigantică, sub conducerea lui Chachba-Sharvashidze, care urma să fie folosită ca decor pentru „Le Train Bleu”. După ce a văzut imensul omagiu, Picasso a fost atât de impresionat de calitate, încât a decis să-l semneze el însuși.
În 2010, Muzeul V&A a lansat expoziția „Diaghilev și epoca de aur a Baletului Rus, 1909-1929”, care celebra primele două decenii ale celei mai influente companii de balet din secolul al XX-lea. Expoziția a prezentat mult așteptata revenire în lumina reflectoarelor a cortinei de scenă, care fusese expusă ultima dată în vara anului 1939. Cortina a fost considerată atracția principală, fiind achiziționată de V&A în 1969 și păstrată în depozitul muzeului de atunci. Când expoziția s-a încheiat în ianuarie 2011, cortina a fost din nou rulată și depozitată.
V&A East Storehouse s-a deschis publicului în 31 mai, preluând un spațiu enorm folosit anterior în timpul Jocurilor Olimpice de la Londra din 2012 ca centru media. Arhiva funcțională oferă vizitatorilor acces gratuit, șapte zile pe săptămână, la peste 250.000 de obiecte (plus alte 350.000 de cărți) în mega-complexul său de patru etaje, care au fost depozitate departe de ochii publicului, uneori timp de mai bine de un secol.
Pânza de scenă a Baletului Rus este considerată bijuteria coroanei noului muzeu; un moment binemeritat în lumina reflectoarelor pentru cea mai mare pânză a lui Picasso, care a petrecut cea mai mare parte a vieții sale de 100 de ani ascunsă.
Foto credit: V&A Museum
