Dublu portret. Tasso Marchini – Letiția Muntean, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Expoziția „Dublu portret. Tasso Marchini – Letiția Muntean” va fi vernisată la Muzeul de Artă Cluj-Napoca pe 18 octombrie, la ora 18:00, și va putea fi vizitată până pe 12 noiembrie.
Curatoriată de dr. Dan Breaz, expoziția aduce în atenție creația artiştilor Tasso Marchini și Letiția Muntean – lucrări de pictură, grafică, desen și acuarelă -, care au jucat un rol esențial pentru modernizarea expresiei artistice în perioada interbelică românească.
La vernisaj va fi lansat albumul-catalog al expoziției. Selecția de lucrări din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca este completată de o lucrare foarte valoroasă, „Interiorul bisericii din Rășinari”, din colecția lui Ion Socea.
„Dublu portret”, expoziție de sinteză, și nu o dublă retrospectivă exhaustivă, își propune să readucă în lumină creațiile a doi artiști-reper pentru modernitatea artistică din Transilvania interbelică: Tasso Marchini (1907-1936) și Letiția Muntean (1902-1979).
Cu excepția a trei peisaje în tuș și acuarelă realizate de Tasso Marchini în timpul popasurilor de la Sighetul Marmației și de la Balcic, precum și a patru autoportrete ale acestuia, realizate tot în acuarelă și tuș, restul lucrărilor din expoziție aparțin exclusiv domeniului picturii lui Tasso Marchini și a Letiției Muntean.
Expoziția preia titlul unei compoziții („Dublu portret”, 1930) care-i are în centru pe Letiția Muntean și pe însuși autorul acestei lucrări, Tasso Marchini. Compoziția ce dă titlul expoziției concentrează două dintre sensurile care au reunit destine artistice gemene în simțirea lor față de lume – iubirea specială pe care cei doi artiști și-o purtau unul celuilalt și crezul lor comun în rolul regenerator al artei.
În vreme ce Tasso Marchini a devenit, în scurt timp, unul dintre inițiatorii nevoii de înnoire a artei, Letiția Muntean urma să joace, pe termen lung, rolul de promotor al noului modernism clasicizant, atât prin lucrările contemporane cu Tasso Marchini, cât și prin lucrările sale târzii, din anii ’60-’70.
Secțiuni curatoriale
Cele cinci secțiuni curatoriale ale expoziției „Dublu portret. Tasso Marchini – Letiția Muntean” îmbină criteriul cronologic cu criteriul filiațiilor tematice.
Secțiunea I – Eleganța sobră a începuturilor urmărește evoluția unei concepții estetice academizant-postimpresioniste, cu un tot mai precizat interes pentru esențializarea formei.
Secțiunea II – Primii ani ai celui de-al patrulea deceniu surprinde maturizarea viziunii artistice care, în surprinderea realității, evoluează dinspre un realism clasicizant înspre radicalismul sintetic al cubism-expresionismului.
Secțiunea III – Mirajul apropierii și incertitudinea depărtărilor surprinde interesul comun al lui Tasso Marchini și al Letiției Muntean pentru realismul clasicizant, cu importante calități sintetice și tot mai receptiv la sugestiile expresionismului. Această secțiune reflectează asupra dramatismului unui destin comun împărtășit de cei doi artiști și surprinde evoluția viitoare a creației Letiției Muntean. Din acest punct de vedere, această secțiune depășește criteriul strict cronologic, pentru a dezvălui atât unele resorturi biografice ale operei celor doi, cât și perpetuarea în viitor a unui crez artistic comun.
Secțiunea IV – Două popasuri: Sighet și Balcic sau despre scurta viață fericită a lui Tasso Marchini surprinde două momente artistic-biografice de mare intensitate ale căror expresii artistice sunt unele dintre cele mai însemnate din creația lui Tasso Marchini. Evoluția limbajului său vizual înspre sinteză și concizie, simultan cu o gestualitate tot mai spontană, devine o realitate stilistică aflată, începând cu anul 1930, într-o evoluție graduală care avea să-și precizeze și să-și accentueze trăsăturile între anii 1932-1935.
Secțiunea V – Florile toamnei, ultimele autoportrete și fascinația întoarcerii pune în valoare semnificația ultimelor autoportrete ale lui Tasso Marchini, în contextul creației sale anterioare, dar și în contextul lucrărilor târzii ale Letiției Muntean, cu un accent deosebit asupra vocației prieteniei, una dintre marile virtuți care l-au caracterizat pe Marchini. Perspectiva cultului prieteniei a orientat selectarea în expoziție a unor lucrări evocatoare pentru această vocație specială a lui Tasso Marchini.
