Ettore Tito, maestru al picturii figurative îndrăgostit de mare

Ettore Tito este unul dintre artiștii italieni care a redat cel mai frumos marea. Născut în 1859, la Castellammare di Stabia, în apropiere de Napoli, a trăit cea mai mare parte din viață la Veneția, oraș care i-a inspirat opera și unde a murit în 1941.

Acceptat la vârsta de 12 ani la Accademia di Belle Arti, el a studiat aici în principal cu Pompeo Marino Molmenti și a absolvit cinci ani mai târziu. De la vârsta de 35 de ani, a predat pictura mai bine de un deceniu la această instituție.

Tito a participat la numeroase expoziții și a câștigat Marele Premiu pentru pictură la Expoziția Internațională Panama-Pacific din 1915, de la San Francisco. În 1926, a fost numit membru al Academiei Regale din Italia.

Caracterizate printr-un stil strălucitor și dinamic, lucrările lui reprezintă o lume ca suspendată între apă și cer și sunt ca o fereastră spre o Veneție autentică.

Cu timpul însă, artistul a găsit inspirație și în mitologie, iar operele lui au devenit grandioase. Astfel că este acum renumit pentru picturile sale care redau viața venețiană și pentru compozițiile în care realul se îmbină cu imaginarul, opere populate de nimfe și centauri.

Marea e un element constant în arta lui Ettore Tito. Chiar atunci când nu este vizibilă în limitele fizice ale compoziției, i se poate simți prezența – totul grație luminii învăluitoare.

Ettore Tito a evoluat către un stil neobaroc inspirat de maeștrii venețieni ai secolului al XVIII-lea, iar printre cele mai faimoase opere ale lui se numără „Gloria di Venezia” și fresca de pe bolta bisericii Scalzi din Veneția, un omagiu adus lui Tiepolo.