Copiii pictorilor
Mulți pictori impresioniști și-au asumat provocarea de a-și portretiza copiii, jucându-se în grădină sau învățându-și lecțiile. Printre aceștia: Renoir, Pissarro, Morisot, Monet.
Monet la Argenteuil
Claude Monet, „La maison de l’artiste à Argenteuil”
Fotografia de familie perfectă, aceea pe care o postăm pe Instagram pentru a împărtăși o anumită idee despre fericire. Cam asta pare să picteze Claude Monet (1840-1926), în grădina primei sale case din Argenteuil. Acolo, la pavilionul Aubry, chiar lângă gară, în dreapta pe treptele de la intrare, este soția sa, Camille, îmbrăcată într-o rochie albastră și aruncând o privire spre fiul lor, Jean, în vârstă de cinci sau șase ani, care se joacă cu spatele la ea cu un cerc.
Împlinirea maternă văzută de Mary Cassatt
Mary Cassatt, „Sous le marronnier”
Pictoriță de renume, Mary Cassatt (1844-1926) relevă măiestrie: nuanțele pastelate, galbenul luminos al fustei care se armonizează cu șuvițele blonde ale băiețelului, precum și aceste posturi și expresii abia sugerate ne amintesc de o scenă universală – cea a unei femei care ridică un îngeraș, aici, la umbra unui castan. Un moment de bucurie pură redat de această artistă americană care, la fel ca maestrul său Edgar Degas, nu a avut niciodată copii, dar s-a dedicat adesea surprinderii plăcerilor materne cu cea mai mare modernitate.
Copiii cuminți ai lui Renoir
În familia Renoir, școala se desfășura acasă. Ocazia perfectă pentru Auguste, patriarhul familiei (1841-1919), de a-i picta pe micuți, așezați cuminți în timpul unor sesiuni pline de seriozitate. Aici, Claude, cel mai mic dintre copii, exersează cititul alături de verișoara sa Gabrielle și de învățătoare. Îmbrăcat într-un pulover portocaliu (asemănător costumului de clovn cu care tatăl său îl va îmbrăca trei ani mai târziu pentru un alt portret), concentrat și plin de sârguință, el urmărește cu degetul literele pe care le indică învățătoarea.
La Pissarro, fericirea la timpul prezent
Camille Pissarro, „Femme étendant du linge”
O femeie care întinde rufele sub privirea amuzată a unui copilaș blond: scena nu ar putea fi mai familiară, mai cotidiană. Dar sub tușa divizionistă a lui Camille Pissarro (1830-1903), ușoară și aerisită, dintr-odată, lumina pătrunde, briza se strecoară printre hainele curate și face vegetația din jur să freamăte.
Pissarro a avut opt copii (cu Julie Vellay, fosta guvernantă a părinților săi), și-a pierdut fiica Jeanne în anul în care aceasta împlinise nouă ani și pe Adèle Emma, la doar cincisprezece zile de la naștere.
Julie Manet, o muză în devenire
Berthe Morisot, „L’enfant à la poupée ou Intérieur de cottage”
Pentru vacanța de vară, Berthe Morisot (1841-1895) și soțul ei, Eugène Manet (fratele lui Édouard), au închiriat o căsuță încântătoare pe insula anglo-normandă. Lângă fereastră, fiica lor, Julie, în vârstă de 7 sau 8 ani, se joacă cu păpușa ei. Mama ei o surprinde în plină confidență, tușa sa liberă schițând rapid detaliile, redând drapajul mesei pregătite, albă ca rochiile personajelor. O reprezentare în planuri multiple a relației materne, care o amuză pe artistă, îndrăgostită nebunește de fiica sa, pe care o va portretiza în cel puțin 70 de tablouri.
Viața de familie, paradisul pierdut al lui Gauguin
Paul Gauguin, „, Intérieur avec Aline”
Blând ca un vis, dar și misterios, acest tablou îl îndeamnă pe privitor să scruteze chipul aplecat, abia vizibil, al fiicei lui Paul Gauguin (1848-1903), Aline, în vârstă de patru ani. Ca și cum ar fi cufundată într-o ceață palidă, albăstruie, ea curăță o portocală uriașă, de o nuanță strălucitoare, evocând de departe o grădină însorită și luxuriantă.
În 1883, Gauguin își va părăsi viața burgheză liniștită și își va abandona soția și copiii (patru băieți și o fată) pentru a duce o viață de pictor în exil. În 1897, află în Tahiti de moartea lui Aline, răpusă de tuberculoză la doar 19 ani. Pictorul, copleșit de durere, îi va dedica un mormânt.
Foto: „La Leçon (Bielle, l’Institutrice et Claude Renoir lisant)”, Pierre Auguste Renoir
