Expoziția „Contemplare” de Grigore Patrichi-Smulți, la Muzeul Național „Constantin Brâncuși”
Expoziția de grafică și sculptură „Contemplare”, ce cuprinde lucrări realizate de artistul Grigore Patrichi-Smulți, va fi vernisată pe 15 iunie, la ora 18.00, la Muzeul Național „Constantin Brâncuși”.
Toate lucrările expuse au fost donate muzeului de familia sculptorului și vor constitui o expoziție de bază a instituției.
În aceeași zi, va fi vernisată și expoziția ce cuprinde mai mult de 50 de lucrări de artă – grafică și sculptură – incluse în patrimoniul Muzeului Național „Constantin Brâncuși”, în urma donațiilor făcute de unii dintre cei mai valoroși artiști români contemporani.
Expozițiile sunt curatoriate de conf.univ. dr. Zuzu Caratănase de la Universitatea de Arte „George Enescu” Iași și conf. univ. dr. Ovidiu Ionescu – Universitatea Națională de Arte București.
Influențat de arta populară și bizantină
Grigore Patrichi-Smulți s-a născut pe 3 august 1937, în Smulți, Galați și a murit la 14 decembrie 2012, București. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, promoția 1966, la clasa profesorului Constantin Baraschi și a devenit membru al Uniunii Ariștilor Plastici din România în anul 1968. Grigore Patrichi-Smulți a semnat zeci de expoziții personale și a participat la simpozioane în țară și în străinătate. Lucrările sale, atât desen, cât și sculptură, se găsesc în 12 muzee din țară, dar și în colecții de stat sau particulare din România, Franța, Grecia, Olanda, Austria, Italia, Elveția. De asemenea, lucrări de artă monumentală semnate de artist sunt instalate în mai multe orașe din țară. În 1970 a fost distins cu Premiul colectiv pentru sculptura al UAP, 1998, și a devenit cetățean de onoare al comunei Smulți în 2005, al municipiului Călărași în 2011 și al orașului Tecuci.
„Dintr-un anumit unghi, profunzimea artei lui Grigore Patrichi-Smulţi poate fi interpretată şi ca o experienţă sfântă a iertării, eliberării şi vindecării sufletului. Statuile sale nu sunt cuminţi, ci poartă pecetea smereniei, ca o stare spirituală superioară a fiinţării. Frumosul lui Grigore Patrichi-Smulţi nu este definitiv sau, mai ales, irevocabil. Operele lui emană bunătate prin acea frumuseţe care vindecă răul şi îndepărtează urâtul”, spune dr. Marian Neagu.
„Maestru al tăieturii directe (la taille directe), Grigore Patrichi înscrie în spațiu figuri umane ce au în înfățișarea lor un hieratism izvorât din arta noastră populară și bizantină, un primitivism și o arhaicitate ce ne aduc în memorie imaginea „Cumințeniei pământului” a lui Constantin Brâncuși sau pe aceea a statuetei anonime numită de arheologi „Gânditorul neolitic” de la Hamangia. Ca și părintele sculpturii moderne, el optează pentru formele sintetice, simplificate, apelând fie la eliminarea unor elemente ale corpului uman (amputarea totală sau parțială a membrelor superioare și inferioare), fie la stilizare. Dovedind respect și înțelegere pentru materialul în care-și transfigurează plăsmuirile minții și ale fanteziei, sculptorul ajunge la realizări în care rigoarea formală, geometrismul și poezia gravă a pietrei apar ele însele ca semne ale unei înțelepciuni care vine de undeva de departe, din străfundurile civilizației românești. Sub dalta și ciocanul lui Grigore Patrichi piatra încetează să mai fie o materie amorfă, ea se spiritualizează, se înnobilează, și capătă o viață proprie; el este un creator de primă mână al plasticii românești de astăzi”, spune Corneliu Stoica.
