Femei în artă – Agnes Martin, artistă mistică a minimalismului în deșert
Agnes Martin (1912 – 2004) s-a remarcat prin grilele pictate, lucrări în care liniile de creion și benzile de culoare umplu pânze pătrate și evocă în mod subtil o varietate de stări emoționale.
În vara anului 1967, Martin a plecat din New York și s-a izolat înainte să reapară în New Mexico. Lucrările pe care le-a realizat acolo – cu benzile sale de culoare pline de viață – nu oferă un indiciu despre viața turbulentă a unui artist care a fost diagnosticat cu schizofrenie paranoică.
„Pictez cu spatele la lume”, afirma, iar ceea ce dorea să prindă în plasele ei riguroase nu era existența materială, Pământul și nenumăratele lui de forme, ci mai degrabă valori abstracte ale ființei: bucuria, frumusețea, inocența și fericirea însăși.
„Opera de artă este o reprezentare a devotamentului nostru față de viață”, era un crez al artistei.
Născută la o fermă din zona rurală din Saskatchewan (Canada), Agnes Martin a emigrat în Statele Unite în 1932 în speranța că va deveni profesoară. După ce a obținut o diplomă în educație artistică, s-a mutat în câmpiile deșertice din Taos, New Mexico, unde a realizat picturi abstracte cu forme organice, care au atras atenția renumitei galeriste newyorkeze Betty Parsons, care a convins-o pe artistă să se alăture echipei sale și să se mute la New York în 1957. Acolo, Martin a locuit și a lucrat pe Coenties Slip, o stradă din Lower Manhattan, alături de o comunitate de artiști – printre care Robert Indiana, Ellsworth Kelly și Jack Youngerman – cu toții atrași de chiriile ieftine din zonă, de spațiile generoase din mansarde și de apropierea de East River. „Harbor Number 1” (1957), unul dintre primele tablouri newyorkeze ale lui Martin, combină abstracția geometrică din lucrările ei anterioare din Taos cu noua inspirație dată de peisajul portuar.
Agnes Martin – „With my Back to the World”, 1997
Practică legată de spiritualitate
Agnes Martin a dezvoltat, pe parcursul următorului deceniu, formatul său caracteristic: pânze pictate de doi metri pe doi metri, acoperite de la o margine la alta cu grile minuțios trasate cu creionul și finisate cu un strat subțire de grund. Deși a expus deseori alături de alți abstracționiști newyorkezi, Martin a urmărit cu precădere un teren nou, care se afla în afara vocabularului gestual larg al expresionismului abstract și a repetițiilor sistematice ale minimalismului. Mai degrabă, practica ei era legată de spiritualitate și se baza pe un amestec de idei budiste Zen și transcendentaliste americane. Pentru ea, pictura era „o lume fără obiecte, fără întreruperi… sau obstacole”, potrivit moma.org.
În 1967, la apogeul carierei, Agnes Martin s-a confruntat cu pierderea casei sale în favoarea unei noi construcții, cu moartea subită a prietenului Ad Reinhardt și cu dificultățile tot mai mari date de o boală mintală. A părăsit New York și s-a întors la Taos, unde a renunțat la pictură, dedicându-se scrisului și meditației în izolare.
Întoarcerea ei la pictură, în 1974, a fost marcată de o schimbare subtilă de stil: nedefinite de grila delicată din grafit, compoziții precum „Untitled Number 5” (1975) prezintă scheme geometrice mai îndrăznețe. În aceste picturi târzii, Martin a evocat paleta caldă a peisajului deșertic arid în care a rămas pentru tot restul vieții sale.
A realizat ultima dintre capodoperele ei cu câteva luni înainte de moarte, în 2004, la vârsta de 92 de ani.
Imagine principală: „Friendship” (1963), foiță de aur și ulei pe pânză de Agnes Martin (c) MoMA
