Femei în artă – Alice Neel, pictorița care a permis oamenilor să se dezvăluie

Pictorița americană Alice Neel a fost o creatoare care a imortalizat lumile marginale și care, prin lucrările ei, a creat un spațiu ce a permis oamenilor să se dezvăluie așa cum sunt.

Alice Neel (1900 – 1984) a pictat nuduri de femei într-o manieră care era departe de canonul tradiţional, ghidat de privirea masculină golită de sentimente.

Liberă şi independentă, pictoriţa a parcurs curentele epocii sale, fie că a fost vorba de perioada abstractă, pop art, minimalism și arta conceptuală.

Recent, Centrul Pompidou i-a dedicat o expoziție, intitulată „Un regard engagé”. Ea a avut două părți: una dedicată „luptei de clasă” şi una dedicată „luptei de gen”. În total, 75 de lucrări au fost expuse la Paris, până pe 16 ianuarie 2023.

O nouă expoziție aduce un omagiu artistei, aclamată târziu în viață, pentru că a captat esența nemărginită a prietenilor, vecinilor și chiar a criticilor de artă.

Expoziția „Alice Neel: Hot Off the Griddle” va fi deschisă la Barbican Art Gallery din Londra, între 16 februarie și 21 mai 2023.

Imagini ale oamenilor

Puțini artiști-vedetă ai secolului al XX-lea par a fi atât de mult propria lor creație ca pictorița Alice Neel. În timp ce New York-ul fremăta de expresionism abstract, apoi de pop art și minimalism, ea își picta vecinii din Harlemul spaniol. Printre ei se numărau sindicaliști, oameni de artă bogați, lucrători sexuali, poeți, femei însărcinate, iubiții și copiii ei.

Avea darul caricaturistului de a povesti detalii: fie că este vorba despre venele mâinilor unei mame haitiene sau, în cea mai cunoscută lucrare a sa, de torsul plin de cicatrici al lui Andy Warhol. Lucrând rareori la comandă, ea își descria proiectele ca fiind „imagini ale oamenilor”, nefiind adepta conotațiilor lingușitoare ale portretului. „Nu te aștepta să fii flatat!”, ar fi spus unul dintre subiecții ei, potrivit The Guardian.

În New York, în anii 1930, Neel a pictat marșuri și proteste sindicale și s-a înscris în Partidul Comunist. A creat și nuduri vesele și „rebele”, cum ar fi unul în care iubitul ei, John Rothschild, face pipi în chiuveta din baie în timp ce ea stă pe toaletă. Esențial în parcursul ei a fost faptul că, în 1938, s-a mutat în Harlemul spaniol cu muzicianul portorican José Santiago, departe de Greenwich Village, pe care îl numea „honky tonk”.

Picturile pe care le-a realizat acolo sunt piesele de atracție ale expoziției de la Barbican. Acestea descriu oameni obișnuiți și luptele lor – de la mame care se străduiesc și puii lor la fratele lui Santiago care suferă de tuberculoză – cu o pătrunzătoare înțelegere psihologică. Lucrând în limitele intime ale apartamentului său, Neel a dezvoltat ceea ce curatoarea Eleanor Nairne consideră a fi „un proces colaborativ. Nu este vorba doar despre faptul că Alice Neel pune pe hârtie ceea ce vede Alice Neel. Ea a creat un spațiu în care oamenii se pot dezvălui”.

Abia la bătrânețe, în anii ’70, expresionismul ei a fost apreciat în lumea artei. Iar în deceniile care au urmat, celebritatea ei a continuat să crească. Expoziții importante și comparații cu personalități precum Vincent van Gogh și Lucian Freud au apărut rapid. După cum spune Eleanor Nairne, curatorul primului studiu instituțional britanic al artistei din ultimii 13 ani, „este greu să găsești pe cineva căruia Alice Neel să nu-i facă genunchii să tremure”.