Femei în artă – Sofonisba Anguissola, prima italiancă recunoscută internațional ca artistă
Pictorița italiană Sofonisba Anguissola este considerată vedetă a epocii Renașterii. Pe parcursul vieții îndelungate a câștigat admirația lui Michelangelo, care i-a oferit îndrumare când avea puțin peste 20 de ani, și a tânărului Anthony van Dyck, care a pictat-o când avea în jur de 90 de ani.
Membră a curții spaniole, Sofonisba Anguissola (1532/35-1625) a câștigat renume internațional pentru portretele ei care s-au îndepărtat de formalitate, în favoarea unei vivacități mai tandre. Moștenirea ei a fost consolidată atunci când Giorgio Vasari i-a lăudat talentul, calificându-l drept „un miracol”, în lucrarea sa „Viețile artiștilor”, un text fundamental al istoriei artei.
Pictură inovatoare
În familia Anguissola, care se confrunta cu diificultăți financiare, pictura era considerată cel mult un hobby. Sofonisba Anguissola, prima între șase fiice, dintre care cinci au devenit artiste, a fost încurajată de tatăl familiei. El a mizat pe educație.
Surorile erau nevoite să își câștige existența, așa că, atunci când Sofonisba și Elena au dat semne de talent, la început sub îndrumarea pictorului local Bernardino Campi, au ajuns în cele din urmă să fie ucenicele lui cu normă întreagă. La rândul ei, Sofonisba le-a instruit pe Lucia, Europa și Anna Maria. După ce Campi și familia au părăsit Cremona, în jurul anului 1550, cele două surori au studiat sub îndrumarea lui Bernadino Gatti.
Prima operă cunoscută a lui Anguissola, „Sora artistului îmbrăcată în veșmânt de călugăriță” (1551, aflată acum la Southampton City Art Gallery), reflectă formarea timpurie.
În jurul anului 1554, a călătorit la Roma, unde l-a întâlnit pe Michelangelo, care a fost un sfătuitor pentru ea. S-a remarcat apoi realizând lucrări importante în domeniul portretelor de familie, avându-le adesea ca modele pe surorile ei. Tabloul „Partida de șah” (cunoscut ca „Portretul surorilor artistei jucând șah”, aflat la Muzeum Narodowe, Poznań), de exemplu, este considerat una dintre picturi inovatoare ale Italiei secolului XVI.
Profesoară de artă a reginei Elisabeta de Valois
Avansarea tatălui, Amilcare Anguissola, a contat în obținerea de către Sofonisba a unui post la curtea spaniolă, pe măsura statutului ei social. Pentru activitatea ei în calitate de doamnă de onoare și profesoară de artă a reginei Elisabeta de Valois, pictorița a primit de la regele Filipe II o rentă pe viață.
Mult mai puțin cunoscute au fost însă cele patru surori Anguissola, care și-au croit cu greu drumul ca pictorițe în lumea artistică a Italiei secolului al XVI-lea dominată de bărbați.
Contribuțiile acestor femei uitate de mult timp sunt aduse la lumină în această toamnă prin expoziția „Woman Painter”, la Muzeul Național din Oslo. O versiune adaptată a expoziției, care prezintă în total 19 femei artiste, va ajunge ulterior la Galleria Borghese din Roma.
Deși surorile Sofonisbei Anguissola nu au primit recunoașterea meritată, nici în timpul vieții, nici după moarte, ea a reușit să profite din plin de poziția pe care o avea la curte și a devenit prima artistă renascentistă care a ajuns la faimă internațională. Regele Filipe II al Spaniei i-a oferit o zestre generoasă cu ocazia căsătoriei sale din 1573 cu un nobil sicilian. După moartea acestuia, survenită în circumstanțe suspecte în 1579, ea s-a căsătorit cu un căpitan de vas mai tânăr, în ciuda dezaprobării regelui.
Fiind independentă din punct de vedere financiar, Sofonisba Anguissola pare să fi lucrat mai puțin în ultima parte a vieții. Dar este probabil amintită mai ales pentru numeroasele autoportrete pe care le-a realizat de-a lungul deceniilor.
