Femei în artă – Clara Peeters, figură misterioasă a secolului XVII

Clara Peeters, pictoriță flamandă multă vreme dată uitării, cunoaște în ultimii ani o revenire în piața de artă și în expoziții organizate de importante muzee din lume. Sunt cunoscute puține detalii ale vieții ei, informațiile fiind adunate de specialiști din lucrările atribuite ei.

Locul său de naștere nu este documentat, dar datele indică Anvers – care a ajuns, de la unul dintre cele mai aglomerate centre comerciale din Europa la mijlocul secolului al XVI-lea, cu o populație de aproximativ 100.000 de locuitori, la aproximativ jumătate, înainte de sfârșitul secolului, din cauza unoor rebeliuni. Regiunea s-au refăcut după 1599, sub guvernarea arhiducilor Isabel Clara Eugenia, fiica lui Filip al II-lea al Spaniei, și a vărului ei Albert al Austriei.

Cuțitul de argint

Primele ei tablouri datează din 1607 și sunt reprezentări la scară mică, detaliate, ale unor alimente și băuturi. Măiestria cu care tânăra artistă a executat astfel de tablouri indică faptul că trebuie să fi fost instruită de un maestru al picturii. Deși nu există nicio dovadă documentară a educației ei artistice, cercetătorii cred că Peeters a fost eleva lui Osias Beert, cunoscut pictor de naturi moarte din Anvers. Panouri și suporturi de cupru din Anvers au fost folosite uneori în alte părți. Este mai probabil ca ea să fi practicat pe plan local.

Șase dintre picturile ei cunoscute includ același cuțit de argint ornamentat pe care este inscripționat numele său. Pe lama a cel puțin trei dintre aceste cuțite este vizibilă o marcă de argint din Anvers. La acea vreme, cuțitele erau purtate de oaspeți atunci când erau invitați să mănânce. Cuțitele de acest tip erau folosite și ca daruri de nuntă. Cuțitul din picturile Clarei Peeters ar putea fi un suvenir de la propria sa nuntă, care nu este altfel documentată.

39 de tablouri cunoscute astăzi

Treizeci și nouă de tablouri cunoscute astăzi poartă semnătura Clarei Peeters sau o inscripție cu numele ei. Câteva lucrări fără semnătură îi pot fi atribuite.

Unsprezece dintre lucrările ei cunoscute poartă date. Cele mai timpurii sunt din 1607 și 1608. Aproape toate picturile lui Peeters sunt naturi moarte. Dedicarea ei pentru acest gen a rezultat din limitările impuse de cultura contemporană femeilor artiste.

Când Clara Peeters a început să lucreze, în primul deceniu al secolului al XVII-lea, doar câteva astfel de lucrări erau incluse în colecțiile din sudul și nordul Țărilor de Jos. În deceniile următoare, preferința pentru naturile moarte a crescut substanțial.

Documentări

Numele Clara Peeters a apărut prima dată într-un document din 1627, când un tablou descris ca „pește după Clara Pieters” este listat ca făcând parte din patrimoniul unei femei pe nume Lucretia de Beauvois din Rotterdam, soția pictorului Herman Saftleven. O pictură de Peeters a fost de asemenea listată în 1635 într-o colecție din Amsterdam. Aceste documente timpurii sugerează că ea avea un nume cunoscut în nordul Țărilor de Jos.

În 1637 și în 1655, două picturi de Clara Peeters au fost listate în colecția lui Diego Mexía, marchizul de Leganés din Madrid. Nu este cunoscut unde se află în prezent aceste picturi. Faptul că două naturi moarte realizate de Peeters se aflau în colecția acestuia indică faptul că erau considerate produse de înaltă calitate. Acest lucru este confirmat de faptul că, în 1666, două naturi moarte, foarte probabil realizate de Clara Peeters, se aflau în colecția regală din Madrid. Nu este cunoscut modul în care au ajuns acolo, iar acum ele se află la Muzeul Prado.

Ultima lucrare a lui Peeters documentată în secolul al XVII-lea este o pictură cu păsări înregistrată într-o colecție din Haarlem în 1685. În secolul al XVIII-lea, lucrările ei apar în opt inventare din Paris, Bonn, Bruxelles, Hanovra, Hamburg și Londra. Niciun tablou de Clara Peeters nu este înregistrat în Anvers în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

Este posibil ca artista să-și fi exportat creațiile prin intermediul dealerilor. Un foarte discret autoportret a fost descoperit pictat în reflexia capacului din metal al ulciorului din tabloul „Still Life with Cheeses, Almonds and Pretzels” (1615).