Femei în artă – Colette, regina punk victoriană a artei secolului XX
Colette, cunoscută și sub numele de Colette Lumiere, a avut de-a lungul deceniilor multe înfățișări. A fost adesea în centrul lucrărilor ei ca operă de artă care trebuie privită, dar și ca interpretă și regizoare, ceea ce a dus adesea la confuzie. Prima schimbare a avut loc în 1978, la Muzeul Whitney de Artă Americană, când a înscenat moartea lui Colette, cu un pistol cu capse, instrumentul ei preferat. Artista a apărut câteva zile mai târziu la P.S.1 cu un nou nume – Justine, președinta Colette is Dead Co și șefa trupei Victorian Punks.
De-a lungul anilor, ea a fost Mata Hari and the Stolen Potatoes, Countess Reichenbach, Olympia, Colette de la Victoire și Colette Lumiere, printre altele. Canalizând mistica basmelor precum „Frumoasa din pădurea adormită”, a explorat o lume a feminității, axându-se pe propriul corp ca o muză în evoluție. Uneori, ea apărea goală, spre nemulțumirea unor artiste feministe.
Dar de unde a început Colette? De origine tunisiană, Colettte a ajuns la New York în 1970, la vârsta de 18 ani. A început cu arta stradală, în SoHo, iar până în 1972, ea a conceput instalații pentru vitrine ale magazinelor, numite „sculpturi interioare”. Prima a fost un tablou viu care reconstituia lucrarea „La Liberté guidant le peuple/ Libertatea conducând poporul” (1848) a lui Eugène Delacroix, în care Colette era personaj central.
S-a apropiat de un grup de artiști printre care Jeff Koons și Richard Prince. Filmul ei „Justine & the Boys” din 1979 îi include pe cei doi și a fost filmat de Robert Polidori. Incursiunile ei au rămas profund experimentale, uneori implicându-se în modă, colaborând cu Fiorucci, sau în muzică, ca în cazul LP-ului ei în ediție limitată „Beautiful Dreamer” din 1978.
Sfidătoare la adresa limbajelor vizuale ale epocii
Puțin cunoscută la nivel larg, Colette a beneficiat de vizibilitate mai mare atunci când, în 2020, a fost lansată o campanie de strângere de fonduri pentru salvarea „Living Environment”, o instalație imersivă și evolutivă ce s-a aflat în apartamentul ei din Pearl Street între 1972 și 1983, dar care s-a degradat după ani de depozitare. Lucrarea, realizată în mare parte din material de parașută, era pe punctul de a fi achiziționată de Muzeul de Artă Modernă din Stockholm, prin intermediul dealerului Leo Castelli, dar afacerea a eșuat.
Vedere din expoziția „Notes on Baroque Living: Colette and Her Living Environment, 1972 – 1983”
Interesul a atins un nou vârf atunci când Company, galeria newyorkeză care o reprezintă acum pe Colette, a organizat prima expoziție a operei ei, „Notes on Baroque Living: Colette and Her Living Environment, 1972 – 1983”, în perioada 2021 – 2022, reunind elemente ale „Living Environment”, inclusiv picturi mixte, sculpturi, cutii luminoase, costume, scurtmetraje, muzică, documentație de performance.
În 2023, Company a prezentat o repunere în scenă a uneia dintre lucrările cu subiect care apare ca dormind – cu o sculptură sintetică a artistei – aclamată la Art Basel. Anul acesta, cea de-a doua expoziție a Company a analizat epoca berlineză a lui Colette, din anii 1980, când a lucrat sub pseudonimul Mata Hari and the Stolen Potatoes.
Vedere din expoziția „Colette Lumiere: Everything She Touches Turns to Gold”, 2025
„Pentru mine, feminismul însemna doar să fiu femeie și să fiu naturală în această privință, fără a mă scuza. Întotdeauna am simțit că aceasta a fost o mare contradicție în feminismul timpuriu. Totuși, a fost mai greu pentru femei și am mult respect pentru femeile dinaintea mea”, spune ea acum potrivit artnet.com.
Lucrările sale au sfidat adesea limbajele vizuale ale epocii sale. La apogeul artei pop și, mai târziu, al minimalismului, ea a cultivat un erotism luxuriant inspirat în egală măsură din opulența rococo și din rebeliunea punk.
Credit foto: Company
