Femei în artă – Denyse Thomasos, între personal și universal

Denyse Thomasos (1964 – 2012), una dintre pictorițele remarcabile apărute în anii ’90, a lăsat o amprentă de neșters, dar adesea ignorată, asupra picturii contemporane. A sfidat limitele abstractizării, infuzând conținut personal și politic pe pânzele sale prin utilizarea inovatoare a tehnicilor formaliste. Prin model, scară și repetiție, Thomasos transmite vastitatea unor evenimente, precum comerțul transatlantic cu sclavi, fără să exploateze imaginile celor care au fost cei mai afectați.

O parte din farmecul operei ei este ceea ce pare a fi un paradox: este specifică istoriei sale personale, abordând în același timp teme universale despre diasporă și alienarea care afectează multe comunități.

Prima retrospectivă dedicată creației ei a fost prezentată în 2023 la Art Gallery of Ontario (AGO) din Toronto, apoi la Remai Modern din Saskatoon și la Vancouver Art Gallery.

Născută în Port-of-Spain, Trinidad, pictorița Denyse Thomasos a crescut în Toronto și și-a petrecut cea mai mare parte a carierei profesionale în Philadelphia și New York. În 1987, a obținut o licență în pictură și istoria artei la Universitatea din Toronto. A urmat cursurile Școlii Skowhegan de Pictură și Sculptură, în 1988, iar în anul următor și-a finalizat masteratul în pictură și sculptură la Yale School of Art.

De-a lungul carierei a participat la diverse rezidențe în Statele Unite și în Europa, a câștigat premii importante, inclusiv Guggenheim Fellowship în 1997, Premiul Joan Mitchell Foundation în 1998 și Premiul New York Foundation for the Arts în 2008, precum și granturi atât de la Canada Council, cât și de la National Endowment for the Arts. Lucrări ale ei se află în colecții private și publice din Canada și Statele Unite, inclusiv Universitatea Rutgers, New Jersey; Canada Council Art Bank, Ottawa; Bank of Montreal, Toronto; Banque Nationale du Canada, Montreal; Art Gallery of Guelph; Oakville Galleries; Hart House Collection de la Universitatea din Toronto.

Când Thomasos a murit în 2012, în urma unei reacții alergice rare în timpul unei proceduri medicale, se afla la apogeul carierei, cu expoziții importante la muzee, o catedră completă, reprezentare în galerii din New York și Toronto și multe distincții. În 2022, opera ei a fost prezentată la Bienala Whitney și la Bienala de Artă de la Toronto.