Femei în artă – Ithell Colquhoun, lider al suprarealismului britanic
Ithell Colquhoun, artistă britanică de origine indiană, exponentă a suprarealismului, scriitoare și designer, practicantă a ocultismului, a trăit între anii 1906 – 1988.
A studiat la Cheltenham Art School și la Slade School of Art, unde lucrarea „Judith Showing the Head of Holofernes” (necunoscut locul unde se află în prezent) a câștigat Premiul pentru compoziție de vară, în 1929, și a fost expusă la Royal Academy (1931).
În timp ce se afla la Slade, a început să fie interesată de literatura ezoterică și de sectele oculte. La începutul anilor 1930, a trăit și lucrat în Paris, unde a luat contact cu suprarealismul, a călătorit în Grecia, Tenerife și Corsica. În 1936, a avut două expoziții personale – la Cheltenham Art Gallery și la Fine Art Society din Londra.
Compozițiile cu figuri clasice sau biblice de mari dimensiuni au predominat în creația ei, iar Ithell Colquhoun a fost membră a Society of Mural Painters până în anii 1940.
Psihomorfologii și automatism
Artista a contribuit la Surrealist London Bulletin și s-a alăturat mișcării în 1939, împărțind o expoziție cu Roland Penrose (Mayor Gallery, iunie 1939). La scurt timp după aceea, l-a întâlnit pe liderul suprarealiștilor, André Breton, la Paris, chiar în momentul în care tehnicile de pictură „automată” erau modificate de „morfologiile psihologice” ale lui Matta și Gordon Onslow-Ford.
Prescurtând acest termen în „psihomorfologii”, Colquhoun și-a adus propria contribuție la captarea spațiului psihic în pictură, potrivit lui Matthew Gale, istoric de artă și fost curator al Tate.
Acest automatism i-a caracterizat munca timp de 25 de ani și a dus la două texte teoretice – „The Mantic Stain” (1949) și „Children of the Mantic Sun” (1951). În ciuda acestor paralele, Colquhoun a ales să se despartă de suprarealism în 1940, mai degrabă decât să-și sacrifice interesul pentru ocultism. Ruptura s-a adâncit odată cu căsătoria ei cu artistul Toni del Renzio, în 1942, ale cărui polemici au divizat grupul suprarealist britanic. Cei doi au divorțat în 1947.
Forța motrice a artei lui Ithell Colquhoun
Ithell Colquhoun s-a mutat în Cornwall, la sfârșitul anilor 1940, iar acolo a combinat interesul pentru automatism și pentru ezoterism. Influențată de unii ca Dalí și Magritte, practica ocultă a lui Colquhoun și viziunea ezoterică asupra lumii au reprezentat cea mai profundă forță motrice din spatele artei și scrierii sale.
Ithell Colquhoun, „Landscape with Antiquities (Lamorna)”, 1955
A fost recunoscută în domeniul ocultului, iar scrierile ei au variat de la contribuții la periodice precum Prediction la texte suprarealiste precum „The Goose of Hermogenes” (1961). A expus cu London Group și la Leicester Galleries, precum și cu Women’s International Art Club, în anii 1950 și 1960. Interesul reînnoit pentru suprarealismul britanic a condus la o serie de retrospective în anii 1970.
Colquhoun a murit la 11 aprilie 1988.
În 2018, Tate a achiziționat arhiva de 5.000 de piese a lui Colquhoun, deținută anterior de National Trust, astfel că artista a cunoscut o revenire în atenția publicului. La 100 de ani de la debutul mișcării suprarealiste, ea este prezentă cu lucrări în expoziția aniversară deschisă la Centrul Pompidou între 4 septembrie 2024 și 13 ianuarie 2025.
Fotografie principală: Ithell Colquhoun, „Alcove II”, 1946 © Samaritans, The Noise Abatement Society and Spire Healthcare
