Femei în artă – Magdalena Abakanowicz, deschizătoare de drum în arta instalației
Magdalena Abakanowicz (1930 – 2017), una dintre cele mai apreciate artiste poloneze la nivel internațional, a fost o pionieră a artei instalației.
Născută în 1930, în Polonia, Magdalena Abakanowicz a ajuns la maturitate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Trăind în Polonia sub regimul comunist, și-a construit o carieră ca artistă de renume internațional, iar operele ei se regăsesc în numeroase colecții publice și private din întreaga lume.
Omagiată printr-o retrospectivă de amploare la Tate Modern, în 2023, Magdalena Abakanowicz a cunoscut succesul în anii 1960 cu vaste instalații drapate, realizate din țesături inovatoare. Erau moi, nu dure, ambigue și organice, opere impunătoare care atârnau de tavan și care au deschis calea către o nouă formă de artă. Le-a numit „Abakans”, după propriul nume. Era ceva nou la acea vreme, ea fiind pionieră a ceea ce e numit astăzi „arta instalației”.
Prin aceste lucrări, a creat o nouă relație între formele moi, fibroase și sculptură. Abstracte, țesute și vopsite manual, ele sfidau realismul socialist promovat de Uniunea Sovietică. Lucrările din țesături, spre deosebire de stilul pictural aprobat de stat, nu erau supuse unei examinări atente, astfel încât artista s-a bucurat de libertate creativă.
Suferința umana, după mulaje ale realității
În anii 1970, Abakanowicz a început să exploreze arta figurativă. Lucrând cu pânză de sac și rășină – uneori singurele materiale disponibile în Polonia postbelică –, a început să folosească mulaje ale unor persoane reale pentru a crea aceste viziuni obsedante ale suferinței umane. Traumele provocate ei de cel de-al Doilea Război Mondial i-au influențat întreaga practică artistică. Lucrând ca asistentă medicală în timpul războiului, a fost martoră nu numai la distrugerea fizică a Varșoviei, ci și la suferința fizică și psihică pe care aceasta o provoca pacienților săi.
Creațiile Magdalenei Abakanowicz sunt puternice și adesea încărcate de emoție. Artista spunea: „Formele mele sunt straturile de piele pe care mi le dezbrac unul câte unul, marcând etapele importante de-a lungul drumului meu”.
În timp, figurile ei au început să apară din ce în ce mai des în bronz, piatră, lemn și lut, în timp ce primea invitații de a-și expune lucrările în muzee și spații publice din întreaga lume.
Operele târzii ale ei au primit recunoașterea internațională. Recordul de licitație pentru o lucrare a artistei a fost stabilit în 2019, când una dintre ele a depășit pragul de 1 milion de dolari. Acest lucru reprezintă un indicator clar al dinamismului continuu al pieței de artă a artistei, în special în ceea ce privește lucrările sale din bronz.
