Fotografia conceptuală a lui Franco Vaccari

Franco Vaccari, artist conceptual italian ale cărui experimente cu fotografia au extins posibilitățile acestui mediu, se baza adesea pe participarea spectatorilor pentru a finaliza lucrări, pe care le numea de obicei „esposizioni in tempo reale” (expoziții în timp real, n.r.).

Cea mai cunoscută dintre acestea, o lucrare intitulată „Esposizione in tempo reale n. 4. Lascia sulle pareti una traccia fotografica del tuo passaggio”, a fost prezentată la Bienala de la Veneția din 1972 și era compusă în mare parte dintr-o cabină foto numită Photomatic.
Vaccari a pozat pentru prima fotografie, apoi le-a cerut spectatorilor să îi urmeze exemplul și să renunțe la fotografia lor, care a fost apoi expusă pentru a fi văzută de alții.

După succesul acestei lucrări, el a produs „Photomatic d’Italia” (1972 – 1974), pentru care le-a cerut utilizatorilor a aproximativ 1.000 de cabine Photomatic din toată Italia să facă un gest similar, creând ceea ce el a numit „un spațiu privat cufundat în spațiul public”. Au rezultat aproximativ 40.000 de autoportrete. Mai târziu, Vaccari avea să declare că lucrări precum aceasta dezvăluiau mecanismele interne ale fotografiei „prin tehnici capabile să scurtcircuiteze prezența incomodă a ego-ului”.

Amprenta lui Duchamp și tehnici conceptuale din SUA

Născut în Modena în 1936, primele sale lucrări au constat în fotografierea graffiti-urilor din oraș, pe care le considera o formă de poezie.În plus, el nu vedea imaginea fotografică ca pe un mod de reprezentare, ci ca pe o modalitate de a produce urme sau semne ale prezenței.
Franco Vaccari avea să devină unul dintre cei mai faimoși artiști italieni, participând la încă două ediții ale Bienalei de la Veneția după expoziția din 1972, în 1980 și în 1993.

A organizat prima sa „expoziție în timp real” în 1969, cu „Esposizione in tempo reale n. 1: Maschere”, pentru care le-a oferit spectatorilor măști ce îl reprezentau pe George Wallace, guvernatorul statului Alabama, cunoscut pentru susținerea segregării rasiale. Vaccari le-a cerut apoi spectatorilor să poarte aceste măști într-o cameră întunecată, înainte de a lumina periodic cu o lanternă unii dintre participanți.

Arta sa din anii 1970 l-a situat mai ferm în cadrul mișcării conceptualiste. În 1972, a realizat „700 Km di esposizione Modena-Graz”, pentru care a fotografiat peisaje văzute pe drumul de la Modena la Graz, unde urma să aibă o expoziție. Lucrarea traducea tehnicile conceptuale venite din SUA – artistul Ed Ruscha fotografiase fiecare benzinărie de pe Sunset Strip în 1966 – pentru publicul italian.

Marcel Duchamp a fost o referință pentru Vaccari și subiectul multora dintre eseurile sale apreciate. În 1978, a publicat „Duchamp și ascunderea operei”, iar un an mai târziu, „Fotografia și inconștientul tehnologic”, ambele considerate critici fundamentale pentru fotografia contemporană.

E frumos să fii italian!

Deși a fost puțin cunoscut în afara Italiei, printre fanii săi se numărau și câțiva curatori renumiți. Okwui Enwezor a inclus lucrările lui Vaccari în Bienala de la Gwangju din 2008, iar Hans Ulrich Obrist a prezentat o lucrare a artistului într-o expoziție organizată împreună cu Christian Boltanski pentru Monnaie de Paris în 2015.

Lucrările mai recente ale lui Vaccari au arătat un interes pentru modul în care sunt comunicate informațiile. Continuând interesul pentru codurile de bare care datează de zeci de ani, Vaccari a început să realizeze lucrări despre codurile QR. O lucrare din 2020, „E’ Bello Essere Italiani!” (e frumos să fii italian, n.r.), are forma unui cod QR vizibil online. Este de remarcat faptul că acesta nu conține un link către o adresă URL. În schimb, scanarea lui cu telefonul mobil dezvăluie o lungă listă de italieni celebri, de la Dante Alighieri la Gianni Versace. Textul se încheie cu „É Bello Essere Italiani!”.

În luna martie 2026, opera lui va fi prezentată într-o retrospectivă organizată la Museion din Bolzano, Italia. Expoziția urma să marcheze ceea ce ar fi fost cea de-a 90-a aniversare a lui Franco Vaccari, care a decedat în decembrie 2025, și să exploreze modul în care artistul și-a dus opera dincolo de spațiile artistice, în fața publicului.