INTERVIU – Felix Aftene, despre memorie și identitate: A fi artist în România te obligă să fii inventiv

Felix Aftene, artist vizual cu practică pe scena națională și internațională, vorbește într-un interviu acordat Curatorial despre cea mai nouă expoziție a sa, „Jurnal”, prezentată în cel de-al 18-lea sezon Art Safari până la 19 iulie, despre identitatea artistică, despre momentele cheie ale parcursului său și despre proiecte viitoare, concentrate pe sculptură, în spațiul public.

Concepută ca un jurnal vizual, expoziția de la București reunește lucrări care reflectă teme recurente din practica unuia dintre cei mai apreciați artiști români contemporani. Felix Aftene (n. 1 ianuarie 1972, Vaslui) explorează multiple medii de creație: pictură, sculptură, pictură murală și new media. Sunt prezentate lucrări în bronz patinate diferit și obiecte cu poveste. Alături stau lucrări din atelier din toate perioadele, totul fiind completat cu două lucrări de artă video – Memoria spațiului I și II – realizate la Iași.

Felix Aftene, stabilit în Iași, a expus solo și în prezentări colective în spații muzeale și galerii de artă din România, Austria, SUA, Regatul Unit, Grecia, Germania, Elveția, Franța, Italia, Spania, Canada, Danemarca, Ungaria, Israel și Republica Moldova.

De-a lungul anilor a primit numeroase distincții, între care Premiul Național pentru Pictură al UAP România – 2016; Marele Premiu, Saloanele Moldovei, Chişinău, Republica Moldova – 2013; Diploma de excelenţă, Salonul U.A.P. Iaşi – 2008; Premiul Primăriei Chişinău, Saloanele Moldovei – 2006; Premiul Vasile Pogor, Primăria Municipiului Iaşi – 2005; Bursa Uniunii Artiştilor Plastici, România – 1997-1998.

Ce v-a determinat să realizați o expoziție intimă, autobiografică în acest moment al carierei?

Felix Aftene: Cred că vine firesc, după mai bine de patru decenii de lucru. La un moment dat, nu mai simți nevoia să demonstrezi, ci să înțelegi. „Jurnal” de la Art Safari este mai puțin o expoziție și mai mult o formă de clarificare personală – un fel de a pune ordine în straturi de memorie, de a vedea ce a rămas esențial. Nu e nostalgie, e mai degrabă o verificare a propriei identități.

Care sunt elementele principale care alcătuiesc „Jurnalul” de la Art Safari?

Felix Aftene: Expoziția este construită ca o instalație totală: lucrări de pictură și sculptură, obiecte din atelier, fragmente de viață, arhivă personală, video. Atelierul devine aici un spațiu expus – nu ca decor, ci ca mecanism viu. Obiectele nu sunt simple relicve, ci repere care au generat lucrări și idei, un fel de „martori activi” ai devenirii mele.

Cum se îmbină identitatea de pictor cu cea de sculptor?

Felix Aftene: Pentru mine, nu există o ruptură reală între ele. Sculptura este o continuare firească a picturii în spațiu. Dacă în pictură construiesc iluzia volumului și a prezenței, în sculptură duc această prezență până la capăt. Personajele mele au cerut, la un moment dat, să iasă din plan bidimensional, atunci am început să le dau formă, tactilitate. De aceea, m-am bucurat de colaborarea minunată cu Diana Nicolaie, arhitecta care a semnat scenografia expoziției „Jurnal”, care a surprins perfect volumul sculpturilor mele.

Ce simboluri sau teme recurente ar trebui să observe vizitatorii?

Felix Aftene: Identitatea, timpul și memoria sunt constantele. Apar recurent himerele, personajele introspective, obiectele încărcate biografic – masa bunicului, obiecte din copilărie, fragmente de atelier. Toate funcționează ca un alfabet personal, prin care încerc să spun aceeași poveste din unghiuri diferite.

Ce emoție sau reacție sperați să stârniți în rândul vizitatorilor?

Felix Aftene: Nu caut o emoție spectaculoasă, ci una recognoscibilă. Mi-ar plăcea ca vizitatorul de la Art Safari să simtă că intră într-un spațiu autentic și să se regăsească, măcar fragmentar. Dacă pleacă cu senzația că și propria lui memorie poate fi „citită” altfel, atunci expoziția funcționează.

Dacă ar fi să descrieți această expoziție în trei cuvinte, care ar fi acelea?

Felix Aftene: Memorie. Spațiu. Identitate.

Cum s-a schimbat practica dvs. artistică de-a lungul anilor?

Felix Aftene: La început era multă curiozitate, instinct și dorință de stapânire a limbajului vizual. Apoi a venit perioada explorărilor, a acumulărilor, a experimentului. Astăzi lucrez mai conștient, mai sintetic. Nu mai adaug, ci încerc să decantez. Într-un fel, m-am întors la întrebările de la început, dar cu alte instrumente.

Care au fost momentele cheie în cariera dvs.?

Felix Aftene: Primele expoziții din anii ’90 au fost decisive, pentru că atunci am intrat pentru prima dată în dialog direct cu publicul și cu propria mea poziționare ca artist. Era o perioadă de căutare intensă, în care fiecare expunere funcționa ca un test real.

Lucrarea „Babilon” (1998), de mari dimensiuni, a reprezentat un prag important: a închis un ciclu de lucrări și, în același timp, a marcat intrarea mea în spațiul public cu o intervenție amplă, care mi-a schimbat modul de a gândi raportul dintre operă și context. După 2000, deschiderea către scena internațională a fost un alt moment definitoriu. Expunerile în orașe precum Veneția, Viena, Budapesta, Berlin, Paris și Copenhaga au însemnat nu doar o extindere geografică, ci și o confruntare necesară cu alte tipuri de discurs și de receptare.

În paralel, circuitul muzeal din România, care a culminat cu expozițiile de la Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Național de Artă al României, și, bineînțeles, Art Safari, a consolidat prezența mea în contextul instituțional național.

„Retrospectiva” din 2022 de la Muzeul de Artă din Iași a fost un moment de bilanț la împlinirea a 50 de ani. Iar „Jurnal”, prezentat acum, este probabil cea mai amplă formulă în care am reușit să reunesc aceste etape într-un singur discurs coerent.

În ce măsură v-a influențat contextul socio-cultural românesc parcursul personal și artistic?

Felix Aftene: Foarte mult. M-am format într-un spațiu în care tradiția, improvizația și o anumită tensiune a realității coexistă permanent. A fi artist în România te obligă să fii inventiv, să găsești soluții și să-ți construiești drumul cu resurse uneori limitate, dar tocmai această presiune devine fertilă. În același timp, există o memorie culturală profundă – rurală, religioasă, simbolică – care se infiltrează inevitabil, uneori conștient, alteori organic, în limbajul meu vizual.

În fond, sunt un produs al școlii românești de arte vizuale, iar această apartenență nu este doar o etichetă, ci un fundament. Expun sub acest „pavilion” cultural, iar faptul că sunt invitat să prezint lucrări în țară și în străinătate ține tocmai de această identitate construită în timp, care dă coerență și specific demersului meu artistic.

Ce proiecte pregătiți pentru viitorul apropiat?

Felix Aftene: Lucrez la extinderea direcției sculpturale, pe care o dezvolt tot mai mult în relație cu spațiul și cu prezența fizică a lucrării. În paralel cu expoziția „Jurnal” din Piața Amzei nr. 13, pregătesc alte câteva proiecte în spațiul public, unde mă interesează dialogul direct cu orașul și cu comunitatea, felul în care o lucrare poate deveni parte din viața cotidiană și își poate construi sensul în timp.

În același timp, continui să dezvolt această zonă autobiografică în pictură într-o formulă mai concentrată și mai esențializată, în care încerc să reduc mijloacele și să păstrez doar ceea ce este cu adevărat esențial.

Fotografii publicate prin amabilitatea artistului și Art Safari; curatorial