INTERVIU – Fotograful Cornel Lazia: Portretul este un „sport de echipă”

Fotograful Cornel Lazia, unul dintre profesioniștii care expun lucrări și susțin ateliere la prima ediție Is this a Fest? ce are loc în București, vorbește într-un interviu acordat curatorial.ro despre genurile pe care le-a abordat de-a lungul carierei, despre implicarea inteligenței artificiale în domeniu și despre Centrul de Resurse în Fotografie, unde este lector.

Prima ediție Is this a Fest? – zilele fotografiei în București, eveniment organizat de CdRF, spațiu pentru programe educaționale, evenimente și produse artistice, are loc până pe 3 septembrie la galeria Is This Art? din strada Popa Tatu. Expoziția „OUT” a lui Cornel Lazia va fi vernisată pe 1 septembrie, la ora 19:00, și va putea fi văzută până la finalul lunii.

Ai lucrat pentru albume muzicale, ai făcut portrete de modă și corporate, care este cel mai dificil de realizat?

Cornel Lazia: Orice gen fotografic poate fi dificil sau ușor, fiecare dintre ele are specificul său, care include diverse provocări, provocări ce aduc cu ele satisfacții și inconveniente. În cazul meu, domeniile menționate anterior au fost abordate oarecum pe rând în cariera mea fotografică, chiar dacă s-au suprapus cronologic în anumite perioade. Astfel, entuziasmul începutului s-a transformat treptat în experiență, pentru ca aceasta mai târziu să devină o căutare pentru a găsi modalități de a împrumuta elemente specifice de expresie de la un gen la celălalt. Atâta timp cât nu te plictisești și îi permiți pasiunii să se manifeste în ceea ce faci, chiar și cel mai dificil domeniu devine mult mai interesant și provocator. Principiul rutinei și asumarea mecanică a unor tendințe vizuale sunt inamicii care pot face ca și cel mai banal job să devină dificil. Cu aceste două tendințe am de obicei de lucrat mai mult, pentru a nu ajunge la momentul în care să pot categorisi job-urile mele în dificile și relaxate.

Pentru care îți place cel mai mult să lucrezi?

Cornel Lazia: Cred, totuși, că îmi place cel mai mult să lucrez pentru job-urile de corporate, unde inventivitatea și inovația nu sunt așteptate în aceeași măsură ca în celelalte două genuri fotografice, dar care adesea, prin autenticitatea implicită a demersului, creează potențialul unor satisfacții mult mai mari pe termen lung. Artificialul și, de multe ori, gratuitatea unor decizii estetice și conceptuale, care pot însoți frecvent demersul creativ al unui discurs vizual în fotografia de beauty sau în fotografiile de promovare din industria muzicală, ajung, pe termen lung, să diminueze valoarea estetică a mesajului fotografic implicat. Desigur, există multe cazuri fericite în care părțile implicate găsesc o modalitate prin care comunicarea fotografică să fie eficientă și autentică, rămânând relevantă în fața trecerii timpului.

Preferi lumina naturală sau pe cea de studio? Analog sau digital?

Cornel Lazia: La început preferam mai mult lumina de studio, acum sunt îndrăgostit de lumina naturală și, de cele mai multe ori, atunci când folosesc lumina artificială o fac în așa fel încât să imit lumina naturală. Digital – am făcut o schimbare radicală acum mult timp când a apărut digitalul. Schimbarea și adaptarea fluxului de lucru au fost făcute treptat, dar sunt în acest moment relativ ireversibile pentru mine, datorită vitezei din ce în ce mai mari cu care se desfășoară demersurile comerciale. În ultima vreme, totuși, mă gândesc din ce în ce mai des să abordez pentru anumite proiecte personale un flux de lucru hibrid, în vederea obținerii a ceea ce este mai bun din ambele medii.

Care este primul cel mai important lucru pe care îl spui unui amator care vrea să realizeze un portret?

Cornel Lazia: Să fie conștient că este un „sport de echipă”, că portretul este un demers colectiv, un fel de tango între subiect/ model și fotograf.

Ce părere ai despre faptul că fotografia a devenit în ultimii ani parte nelipsită din viața oamenilor? Dar despre implicarea AI?

Cornel Lazia: Atotprezența imaginii în experiența cotidiană, la fel ca și AI-ul, vin cu bune și rele, cu momente penibile și sublim, cu multe soluții noi și probleme pe măsură. Cu cât încercăm să înțelegem mai bine cele două fenomene, cu atât vom putea naviga mai bine în aceste curente pe care nu prea mai avem cum să le evităm, în condițiile în care vrem să continuăm aventura vizuală.

Cu toate acestea, există interes pentru cursuri și ateliere, iar fotografii profesioniști se bucură de o apreciere tot mai mare. Care este, în general, atmosfera la masterclass-urile tale?

Cornel Lazia: Mi-e greu să descriu energia de la masterclass-urile mele. Ceea ce pot să spun este că nu e un rollercoaster, ci mai degrabă îmi doresc ca ele să fie ca acele drumetii emblematice făcute pentru a ajunge ca în final să vezi răsăritul.

Pe de altă parte, ce vom vedea în expoziția ta de la Is This Art?

Cornel Lazia: Expoziția „OUT” este o selecție de imagini, de peisaje în care este prezent omul, o prezență solitară, dar nici pe departe singuratică, un fel de poem dedicat descoperirii de sine, legăturii dintre om și natură, dintre om și oraș. Aceste teme se regăsesc recurent în seriile mele de imagini. Sunt câteva surprize… imagini care par că sunt făcute în cu totul altă parte. Locațiile sunt multiple și personajele la fel. Ad literam, expoziția este o călătorie în timp și spațiu, implicând arhivele mele, nefiind organizată după un criteriu cronologic sau geografic. Cu toate acestea, ea este mai degrabă o încercare de a crea un mediu propice, care să permită privitorului să se imerseze într-o dimensiune meditativă, care să îi permită să își creeze propriul flux narativ.

La un an de la înființarea CdRF, care este rolul dobândit de Centru în domeniu?

Cornel Lazia: Centrul este foarte tânăr, cred că este încă în formare. Chiar și așa, la început de drum – drum pe care îi doresc să fie cât mai lung și cu deschideri pe măsură -, el a devenit un element de polarizare în fotografia autohtonă. Odată cu începerea cursurilor extinse și dezvoltarea altor proiecte conexe, apare în opinia mea potențialul ca CdRF să devină unul dintre actorii principali în fotografia românească contemporană.

Ce proiecte urmează?

Cornel Lazia: Proiectele sunt multiple și cel mai interesant este modul în care proiectele noastre personale se întâlnesc cu proiectele colective propuse de CdRF. Încă din perioada incipientă a centrului, această fuziune a pasiunii și a căutărilor individuale cu interesele și agendele centrului mi s-a părut punctul său forte. CdRF se pregătește să devină un mediu propice acestor transgresări creative, creând astfel o comunitate. Ne aflăm la început de drum, dar rezultatele au început să se vadă și, după aceste zile intense de final de august și început de septembrie – Centrul are o întreagă serie de evenimente concentrate într-un calendar foarte dens -, vom avea o imagine mai clară a ceea ce putem realiza împreună cu această comunitate nou creată.

În cazul meu specific, pe lângă expoziție și atelierul introductiv de fotografie de portret, voi avea mai multe sesiuni de curs pe tema creării unui portofoliu și a narativității și storytelling-ului în fotografie. De asemenea, vor exista sesiuni de revizuire a portofoliului și întâlniri în comunitate în care vom aborda diverse teme de interes general. Și, după cum se spune că pofta vine mâncând… aș extrapola și aș spune că pofta vine fotografiind, așa că… Fotografie Bună!