INTERVIU – Șerban Savu și prezentul pictat prin prisma artei de propagandă

Șerban Savu, artistul care reprezintă România la Bienala de Artă de la Veneția 2024, oferă detalii, într-un interviu acordat curatorial.ro, despre expoziția pe care o va prezenta la cel mai important festival de artă din lume.

„Ce este munca”, de artistul Șerban Savu, reprezintă România la cea de-a 60-a Expoziție Internațională de Artă – La Biennale di Venezia. Reflecție amplă a iconografiei complexe a muncii și timpului liber, inspirată de realismul istoric, de ideologia sa și de arta de propagandă din Blocul de Est, proiectul e curatoriat de artistul Ciprian Mureșan.

Interesat, la începutul anilor 2000, de arta de dinainte de 1989, Șerban Savu a analizat tema cea mai pregnantă – muncitorul. „M-a interesat să văd realitatea de dincolo de propagandă, să văd ce s-a întâmplat cu acest personaj în situația lui de a fi între două sisteme”, spunea Savu la prezentarea proiectului.

Bienala va avea loc anul acesta în perioada 20 aprilie – 24 noiembrie, iar „Ce este munca” va fi expus în Pavilionul Național din Giardini della Biennale și în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția.

Un politpic de mari dimensiuni va sta în centrul Pavilionului din Giardini, unde vor mai fi amplasate machete cu scene din mozaic, inclusiv macheta unei biserici și a unui spațiu artistic din Cluj-Napoca. Galeria de la IRCCU Veneția va fi un spațiu de producție asemănător atelierelor de producție de mozaic. Pe parcursul bienalei, va fi creat de echipe de artiști mozaicari de la Iași și Chișinău un mozaic ceramic de mari dimensiuni, 4×5 metri, care e posibil să fie donat orașului Chișinău. În plus, invitat să răspundă proiectului lui Șerban Savu, studioul de design grafic Atelier Brenda (Sophie Keij și Nana Esi) din Bruxelles propune o intervenție site-specific pe fațada și în holul Pavilionului României.

Cum este reprezentat „muncitorul, ca personaj prins între două sisteme”?

Șerban Savu: Eu mă refer doar la ziua de astăzi. Nu pictez trecutul. Mă uit prin prisma artei de propagandă din trecut, folosind temele. Sunt imagini de astăzi, exclusiv. Și din imaginație. Fuzionează imaginarul cu realul, dar sursa este lumea din jurul meu.

Având în vedere că întotdeauna timpul e foarte scurt, de la momentul anunțării proiectului câștigător până la debutul evenimentului, cum merg pregătirile în Pavilion?

Șerban Savu: Timpul e foarte scurt, da. Este greu, dar, din fericire avem o echipă care a mai fost acolo, a mai lucrat acolo, sunt oameni care cunosc Veneția, știu toate problemele – cu autoritățile, cu transportul, tot ce ține de logistică. Deja am intrat în Pavilion, se lucrează. Trebuie să construim polipticul, cu nișe, să inserăm lucrările.

Lucrările sunt finalizate?

Șerban Savu: Lucrările sunt produse, le-am finalizat pe ultimele în urmă cu două săptămâni, și au fost transportate. În principiu, suntem bine. Una dintre ele a fost ruptă – o machetă – dar, lipită, va fi în regulă. La transport, așa este, sunt multe neprevăzute. Totul e bine organizat însă. Deocamdată, nu au apărut provocări foarte mari. Cred că urmează.

Din ce perioadă datează lucrările și despre câte este vorba?

Șerban Savu: Cea mai veche este din 2005, iar cea mai nouă e din 2024, iar expoziția cuprinde 50 de piese – picturi și machete.

Cu bugetul de 1,1 milioane lei, sumă impozabilă, cum vă descurcați?

Șerban Savu: Ar rămâne vreo 180.000 de euro. În sine, nu e un buget mic, dar Veneția este extrem scumpă și, ținând cont că expoziția este foarte lungă, de șapte luni, și că trebuie să plătim oameni să fie custozi de Pavilion, să aibă cazare acolo, avem artiștii mozaicari ce vor executa lucrarea colectivă pe care trebuie să îi plătim și proiectul nostru este foarte ambițios, costurile sunt mult mai mari, evident.

Fără sponsori cred că este destul de greu. Depinde și de expoziție. Sunt soluții. Probabil că expoziția lui Daniel Knorr din 2005 – „European Influenza” – nu a costat atât mult, pentru că a fost Pavilionul gol. Depinde ce vrei să arăți sau cât te costă producția lucrărilor. Din fericire, lucrările au fost produse de mine. Deci, nu am avut nevoie bani pentru producție.

Fotografii publicate prin amabilitatea Galeriei Plan B, Berlin